O grupare numită „Creştinii biblici” îşi avea originea în Anglia din anul 1845. Ei au luat acest nume pentru că erau foarte mult atașaţi de Biblie. Fiecare creştin este un „Creştin biblic” dacă se ţine de Hristos şi de Cuvântul adevărului. Un „Creştin biblic” este un creştin după porunca Bibliei. El este:
Un creștin care se încrede în Hristos.
El este convins de acest lucru şi este gata să spună alături de apostolul Pavel şi de alţi creştini că pot sluji „de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos” (Efeseni 1:12). Unul care a fost convins de Duhul Sfânt, făcut să simtă nevoia după Hristos şi care printr-un act deliberat al voinţei sale proprii, a transferat toată puterea sa în El. El are o credinţă sedimentată în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, atotputernic şi infailibil.
Un creștin care are viața prin Hristos.
El a experimentat din plin cuvintele Domnului Isus care a spus: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară” (Ioan 6:37b). Cândva a fost înstrăinat de viaţa lui Dumnezeu, dar acum el este prin credinţă altoit în aceasta. Prin primirea Lui, care este „Pâinea cea vie”, viaţa a fost împărtăşită, o nouă făptură s-a format, născută din Dumnezeu, părtaşă a naturii divine. Aceasta este viaţa veşnică.
Unul care are dragoste pentru Hristos.
El poate spune alături de apostolul Ioan: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). Dragostea este prima evidenţă a unei inimi regenerate. Când dragostea lui Dumnezeu este revărsată în afară din inimă, ea se va ridica în toată puterea şi plinătatea spre El, de unde a venit. Este o dragoste care acum crede și se bucură cu o bucurie de nedescris, despre care spunea şi apostolul Petru: „pe care voi ÎI iubiţi, fară să-L fi văzut, credeţi în El fară să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită” (1 Petru 1:8).
Unul care are părtăşie cu Hristos.
Despre ea vorbeşte apostolul Ioan în întâia sa epistolă sobornicească: „ce am văzut şi auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos” (1 Ioan 1:3). Această părtăşie este dulce pentru că există o dragoste intensă de ambele părţi. „Doamne, la cine să ne ducem?” (Ioan 6:68). Nu există nimic pe pământ pe care sufletul nou-născut să-1 dorească lângă el. „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici” (Exod 33:15). „Rămâneţi cu Mine” (Ioan 15:4).
Unul care lucrează pentru Hristos.
Apostolul Pavel a fost unul care a lucrat mult pentru Hristos. Din vasta lui experienţă, el le scria fraţilor din Corint în a doua epistolă următoarele: „Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim ca să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 6:1). El accentuează acest lucru şi mai mult în cartea Faptele Apostolilor când îi încurajează pe cei de pe corabie în drum spre Roma: „Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte…”(27:23). Aparţinând Lui şi trăind pentru El, este privilegiul acestuia nu numai de a lucra pentru Hristos şi de a face totul pentru El. Aceasta este o cale excelentă: Dumnezeu, care lucrează în noi pentru a împlini voia Sa, cât şi pentru a face plăcerea Sa. Izbăviţi pentru a servi.
Unul ale cărui resurse sunt în Hristos.
Despre această asigurare le scria Pavel fraţilor din Colose: „Căci în El locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu. Voi aveţi totul deplin în El care este capul oricărei domnii şi stăpâniri” (Coloseni 2:9 – 10). Toată plinătatea dumnezeirii este în El, iar voi sunteţi în El. Rămânând în Hristos, el primeşte ca o ramură de viţă, toată plinătatea Celui care este viaţa sa, puterea sa, tăria sa, totul pentru el. Misterioasele bogăţii ale lui Hristos! Care sunt ele? Totul este al tău, căci eşti al lui Hristos.
Unul care va fi răsplătit de Hristos.
Fraţii din Corint au fost încunoştinţați despre aceasta prin cea de-a două epistolă pe care le-a trimis-o Pavel: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişam înaintea scaunului de judecată, al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-1 va fi facut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:10).
Fiecare creştin va fi mântuit, dar nu fiecare creştin va fi răsplătit. Răsplătirile sunt date doar pentru faptele făcute în Numele Său şi pentru slava Sa. „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit dar ca prin foc” (1 Corinteni 3:13-15). Mântuirea este un dar. Răsplătirile trebuie să fie câştigate. Hristos însuşi va fixa valoarea cuprinsă în „Pilda talanţilor” (Matei 25:19-25).
Unul care va petrece veşnicia cu Hristos!
Domnul Isus s-a rugat pentru acest lucru: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24). Acest mare privilegiu este promis în Ioan 14:13: „Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul” şi pentru acest privilegiu s-a rugat Domnul Isus şi s-a realizat în Apocalipsa 5:9: „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: ‘Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.’” Potrivirea noastră de a fi cu El va fi asemănarea noastră cu El. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Pentru totdeauna cu Domnul.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea