Naşterea lui Isus este descrisă foarte simplu în capitolul 2 din Evanghelia după Luca. Stilul lingvistic este tot cel ebraic şi indică spre vechea relatare iudeo-creştină.
În capitolul anterior, Luca ne dă o relatare cu privire la vestirea pe care o face îngerul Gavril Mariei şi anume că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Naşterea lui Isus a fost bine profeţită în Vechiul Testament. Textul din Luca ne prezintă naşterea Iui Isus care a avut loc după cum s-a profeţit. Evenimentul a avut loc în timpul domniei lui Cezar August. Despre el se spune că s-a născut în anul 63 î.Cr. cu numele de Gaius Iulius Caesar Octavianus, Octavianus fiind numele sub care a intrat în istorie. Senatul roman i-a acordat numele de Augustus (cel venerabil).
Isus s-a născut în punctul culminant al „epocii angustane”. Cele două personalităţi nu s-au cunoscut niciodată personal. August a domnit în împărăţia lumii – Isus în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 18:36). Aici se ciocnesc deci împărăţia lumii şi împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum s-a profeţit dinainte în Daniel 7. August îşi trimite legiunile – Isus luptă cu Cuvântul (Matei 26:53). August este marele preot al păgânismului (pontifex maximus) – Isus este Marele Preot al Dumnezeului celui viu (Evrei 7). August este un diplomat subtil – Isus îi „ învaţă pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr şi nu-i pasă de nimeni” (Matei 20:25). Isus slujeşte oamenii şi „îşi dă viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28). August se foloseşte de minciună – Isus este adevărul (Ioan 14:6). August creează o împărăţie omenească a păcii — Isus o împărăţie divină (Romani 5:1; Apocalipsa 20:1). August îşi alege cele mai strălucite minţi la curtea Sa – Isus îşi alege „lucrurile josnice şi dispreţuite ale lumii” (1 Corinteni 1:28). August vrea „să fie ca Dumnezeu” (Geneza 3:5) – Isus este chiar Dumnezeu (Ioan 1:1; Ioan 20:28; Romani 9:5).
În vremea aceea, când a domnit Cezar August a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Toti se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a dus la Betleem pentru că era din casa şi din seminţia lui David. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece, şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. Casa aceasta era un popas pentru călători, respectiv un han antic. Cuvântul din limba greacă ar putea fi tradus cu „sală” , ,,cameră”, sau „odaie”. Când a venit timpul să nască copilul, locul din odaia mare nu a mai fost suficientă datorită înghesuielii. Iosif şi Maria s-au retras cu nou- născutul într-un adăpost improvizat. Un astfel de adăpost trebuia să aibă un acoperiş. A fost, deci, fie un grajd cu acoperiş, fie o peşteră, poate chiar peştera care se arată azi celor care vizitează Biserica Naşterii din Betleem. Aceste peşteri au fost folosite adesea drept grajduri pentru vite. O serie întreagă de informaţii din secolul al II-lea d. Cr. relatează efectiv despre o peşteră (de ex. Iustin, Origen).
Absolut independent de orice presupunere, un lucru este totuşi sigur: Fiul lui Dumnezeu, cel care a creat toate lucrurile, ca şi Creator nu a găsit nici un loc la creaturile Sale. Nici măcar în Ţara Israel. Deja aici este valabilă afirmaţia lui Ioan: „A venit la ai Săi şi nu L-au primit” (Ioan 1:11) şi deja la naşterea lui Isus s-a vestit în mod simbolic că toată viaţa Lui „Fiul Omului n-are unde-şi odihni capul” (Luca 9:58).
Ce trist este faptul că cei mai mulţi, astăzi, în timp ce se pregătesc pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, nu au loc pentru Isus în pregătirea lor. Nu numai că se întâmplă astfel la Crăciun, dar se pare că şi în cealaltă perioadă de timp nu este loc pentru Isus.
Ai tu loc pentru Isus în viața ta și în familia ta? Dacă Da atunci ești un om împlinit și binecuvântat! Dacă Nu atunci te invit să-L ai pe Mântuitorul Hristos în centrul atenției tale! Vă doresc mult har și binecuvântare! Sărbători fericite!
Să luăm în considerare trei lucruri care au fost instituite de Isus acolo unde nu este loc pentru El.
- Rasa umană și viața de familie sunt primele două lucruri create de Isus care au ajuns să nu mai aiba loc loc pentru El. – Geneza 1.26-2.25.
Relatarea lui Ioan din Evanghelie ne informează că toate lucrurile au fost făcute prin Cuvântul personificat (întrupat), care este Isus Cristos, şi că fără El n-a fost făcut nimic din ceea ce s-a făcut (Ioan 1:1-3). Prin urmare noi trebuie să concludem că Isus este cel care a făcut actul creaţiei primului om, al femeii şi căminului. El a dat tot ce au nevoie pentru existenţa lor şi porunci care trebuia să le urmeze. Primul bărbat şi prima femeie n-au urmat porunca ce le-a fost dată să nu mănânce din fructul oprit și au dus păcatul în lumea creată pntru ei de Isus (Geneza 3).
Creaţia aceasta divină care a ajuns într-o astfel de stare a fost făcută de Isus. Lucrul acesta îl mărturiseşte atât Pavel (Corinteni 8:6; Coloseni 1:16), cât şi autorul epistolei către Evrei (Evrei 1:2). Aducând păcatul în lume ei L-au exclus pe Isus şi în acelaşi timp au exclus şi Cuvântul Său, în felul acesta nemailăsând loc pentru El în vieţile lor individuale şi nici în căminul lor. Atât de mulţi dintre semenii noştri de astăzi nu procedează la fel? Nu mai este loc pentru Mijlocitorul creaţiei!
2. Guvernele instituite de Dumnezeu n-au loc pentru Isus.
Pavel spunea despre Israel în Romani 10:3: „Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că întrucăt n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel nepihănirii, pe care o dă Dumnezeu.” Ei uitaseră că Dumnezeu este Cel care îi urcă în dregătorii sau îi coboară pe împăraţi; schimbă vremurile şi împrejurările, dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi (Daniel 2:21). Ei nu iau în considerare faptul că puterile lor sunt rânduite de Dumnezeu.
Căci spune Pavel în Romani 13:1-2: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. Ei mai ignoră şi Cuvântul care spune: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care şi-L alege El de moştenire” – Psalmul 33:12. Prin ignoranţa, uitarea şi desconsiderarea lor ei nu au loc pentru Isus în guvernul lor şi astfel suferă din această cauză.
3. Biserica pe care Isus a instituit-o în slujirea Sa personală, n-are loc pentru Isus
El a dat Bisericii Sale o însărcinare şi o putere de a o păzi. „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezăndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” – Matei 28:19-20. „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de Sus” – Luca 24:49. „Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului” – Fapte 1:8.
El a promis s-o zidească „şi porţile Locuinţei morţilor nu o voi birui” – Matei 16:18. El a pus pe unii în Biserica Sa cu diferite funcţii pentru a o zidi: apostoli, prooroci, învăţători, cârmuitori (1 Corinteni 12:28). „Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.” (1 Corinteni 11:12).
Biserica din Laodicea, care reprezintă Biserica de la sfârşitul epocii Bisericii, este ilustrată cu Isus stând în picioare la uşă bătând şi căutând să intre: „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
Ce trist e faptul că instituţia pentru care Isus s-a jertfit nu va avea loc pentru El. (Efeseni 5:25-26).
Ai tu loc pentru Isus?
Să facem loc pentru Isus în vieţile şi familiile noastre.
Să ne rugăm pentru guvernele lumii, începând cu al nostru propriu, ca să facă loc pentru Isus.
Să facem loc pentru Isus în Biserica Sa.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea