Am făcut câteva referiri la persoanele care rămân singure. Vom mai adăuga și alte lucruri privitoare la aceasta, la cei ce rămân singuri și nu se căsătoresc. Subliniem faptul că unii dintre aceștia o fac de bunăvoie. Domnul Isus a spus: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni, și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească!“ Matei 19:11-12). Și Pavel, de exemplu: „N-avem dreptul să ducem cu noi o soră care să să fie nevsta noastră, cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului și Chifa? Dar eu n u m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă ceva cu mine; căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.“ (1 Corinteni 9: 5, 15).
Într-adevăr, celibatarul este mai puțin preocupat de problemele vieții și scutit de nevoia de a plăcea tovarășei sale de viață; în chipul acesta, el se poate consacra mai mult unei anumite slujbe pentru Domnul, fără piedici. (1 Corinteni 7: 32-35). Asta nu înseamnă nicidecum că, din punctul de vedere al sfințeniei, celibatarul se află pe o treaptă superioară celui căsătorit. Problema care se pune pentru fiecare este de a discerne chemarea și darul personal din partea Domnului (1 Corinteni 7:7). Capitolul 7 din 1 Corinteni este singurul pasaj biblic consacrat problemei ceibatului, este lesne de înțeles ce l-a determinat pe apostolul Pavel să spună: „Cine își mărită fata bine face și cine n-o mărită, și mai bine face.“ (v.38). El vroia, din punctul său de vedere, ca toți oamenii să fie ca el, spre a fi cruțați de suferințe (v. 7, 26-31); însă el mai precizează că nu comiți un păcat căsătorindu-te; dimpotrivă (v. 27, 28, 36, 39). Așadar, fiecare să caute să cunoască voia lui Dumnezeu cu privire la el însuși (v. 7-9). Dacă ai fost chemat la celibat, acest dar vine de la Domnul; singurătatea ta va putea fi răsplătită din plin, cum a fost compensat și apostolul Pavel printr-o mare familie spirituală, după cum citim tot în prima epistolă adresată corintenilor: „Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii preaiubiți ai mei. Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși, n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus prin Evanghelie.“ (1 Corinteni 4. 14-15).
Dacă cineva este chemat să se căsătorească, prin aceasta el va proslăvi cu adevărat pe Dumnezeu.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea