Omul a fost numit un animal religios. „Enciclopedia Religiei şi Eticii” dă o listă de sute de feluri în care oamenii au încercat să-şi satisfacă sentimentele şi dorinţele lor religioase. Ei s-au închinat soarelui, lunii şi stelelor; pământului, focului şi apei; şi-au făcut idoli de lemn, de piatră şi de metal. S-au închinat la peşti, la păsări şi animale. Ei s-au închinat la nenumăraţi dumnezei şi spirite care au fost produsele imaginaţiilor lor pervertite. Alţii au încercat să se închine Dumnezeului adevărat printr-o varietate vastă de sacrificii, ceremonii, sacramente şi servicii religioase. Dar „religia”, oricât de sinceră ar fi, nu poate să rezolve niciodată problema păcatului omului, pentru cel puţin trei motive.
Religia nu poate niciodată să-l satisfacă pe Dumnezeu. Religia este încercarea omului de a se îndreptăţi pe sine înaintea lui Dumnezeu, dar orice astfel de încercare este zadarnică căci chiar eforturile cele mai mari ale omului sunt imperfecte şi, deci, de neacceptat lui Dumnezeu. Biblia nu poate să fie mai clară când spune: „Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită”. Dumnezeu cere perfecţiune; religia eşuează încercând să răspundă acestei cerinţe.
Religia nu poate să înlăture niciodată păcatul. Virtuţile tale nu pot să anuleze niciodată viciile tale. Faptele bune nu pot să înlocuiască niciodată pe cele rele. Dacă o persoană devine dreaptă înaintea lui Dumnezeu, aceasta se face „nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. Nici un efort sau experienţă religioasă ca: botezul unui copil mic, confirmarea unui adolescent în biserică, botezul, cina, mersul la biserică, rugăciunile, darurile, sacrificiile de timp şi efort, citirea Bibliei sau orice altceva – nu pot să anuleze nici măcar un păcat.
Religia nu poate niciodată să schimbe natura păcătoasă a omului. Comportarea unei persoane nu este problema, ci doar simptoma. Inima problemei omului este problema inimii omului şi din natură, inima omului este coruptă şi depravată. Mersul la biserică şi participarea la ceremonii religioase, pot să te facă să te simţi bine, dar ele nu te pot face bun. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.”
Unele din activităţile religioase menţionate mai sus sunt evident „bune” în ele însele. De exemplu, este bine să mergi la biserică, să citeşti Biblia şi să te rogi, pentru că Dumnezeu ne spune să facem aceste lucruri. Dar nu îndrăzni să te rezemi pe ele în a te face drept înaintea lui Dumnezeu. Nu numai că sunt lipsite de putere în a face aceasta, dar încrezându-te în ele, în realitate adaugi la păcatul şi la condamnarea ta.
John Blanchard