Baptiștii reprezintă în tradiția creștină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea și se consideră continuatori ai tradiției evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creștină. În Anglia, anabaptiștii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiți baptiști începând cu anul 1569.
Prima congregație care a purtat numele de biserică baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam și a fost formată din emigranți englezi. Persecutați în Anglia, mulți baptiști au emigrat în America, unde au înființat biserici baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiștii reprezintă cea mai răspândită confesiune creștină de tradiție protestantă din lume, având biserici în peste 220 de țări și state și aproximativ 120 milioane de membri.
În România, prima biserică baptistă a luat ființă în anul 1856 în București, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. Între cele două războaie mondiale, prezența și influența spirituală a baptiștilor s-au făcut simțite în special în Transilvania, Bihor și Banat. În perioada comunistă, baptiștii au fost persecutați și considerați sectanți de către regimul totalitar ateu. În prezent, în România există peste 1700 biserici baptiste, cu aproximativ 150 000 de membri și aparținători. Pe plan național, bisericile baptiste sunt organizate în Uniunea Bisericilor Baptiste, care a luat ființă în anul 1920 și are sediul în București.
Baptiștii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei ființe umane. Filozoful englez John Locke scria: „Baptiștii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată și dreaptă, libertatea egală și imparțială. „
În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I: „Regele este un om muritor și nu Dumnezeu; de aceea nu are nici o putere asupra sufletelor nemuritoare ale supușilor săi… Religia este o problemă între om și Dumnezeu. Lăsați-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu și om.”
Baptiștii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă și irevocabilă și că nici o altă libertate nu este în siguranță acolo unde nu exista libertate religioasă. Pentru baptiști, libertatea religioasă înseamnă:
– libertatea de a crede și de a mărturisi credința;
– libertatea de închinare publică și privată;
– libertatea de asociere în comunități religioase;
– libertatea de practicare a credinței;
– libertatea de slujire prin fapte de caritate;
– libertatea de interpretare a Scripturii;
– libertatea de schimbare a apartenenței religioase;
Baptiștii cred și militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.
Baptiștii din România nu acceptă subvenții de la stat pentru activitatea religioasă și pentru salarizarea personalului de cult. Ei cred că este datoria liber consimțită a fiecărui credincios să contribuie la susținerea spirituală și materială a bisericii de care aparține.
Baptiștii își trag numele de la practica botezului nou-testamentar. Cuvântul „baptist” vine de la grecescul baptizo, care înseamnă afundare. În crezul și practica bisericii creștine baptiste, botezul se administrează în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, prin afundare în apă și este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptiști, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credința în moartea și învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuți sunt dedicați lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile și în bisericile baptiste, copiii cresc în cunoașterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii și rugăciune.*
* (extras din „STATUTUL de organizare și funcționare al Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România” aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 58 din 16 ianuarie 2008 privind recunoașterea Statutului de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România.)