Fiecare caracteristică a creştinului fericit este însoţită de o răsplată. El este cetăţeanul ideal al împărăţiei lui Cristos şi se bucură de această imagine. Calităţile acestuia pe care le- am descris anterior sunt opusul celor preţuite de lume. A.W. Tozer le caracteriza astfel: „O descriere destul de exactă a omenirii ar putea fi furnizată de cineva care e familiarizat cu fericirile, când această persoană le-ar răsturna, exclamând apoi: ‘Aşa arată omenirea’.”
Care este răsplata creştinilor fericiţi? Ce perspective li se deschid? Să urmărim textul din Matei 5:1-12. Să observăm mai întâi că:
- Ei vor fi mângâiați („Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” – Matei 5:4)
Acesta este ceasul şi puterea întunericului. Fiind săraci în duh, împărăţia e sigură şi toate mângâierile împărăţiei le vor fi totuşi date. „Cei care plâng, subliniază W. Mcdonald, vor fi mângâiaţi în ziua în care Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21:4). Credincioşii plâng doar în viaţa aceasta, dar întristarea de acum a necredincioşilor nu este decât o mică fărâmă din durerea veşnică de care vor avea cândva parte.
Versetul acesta ne duce la Isaia, sau mai precis după cum subliniază Gerhard Maier, la propovăduirea evenimentelor escatologice şi la speranţa lui Israel din Psalmi. Capitolul 61 din Isaia vorbeşte despre misiunea lui Mesia de „a-i mângâia pe cei întristaţi” (61:2), iar în Psalmul 126:5, este confirmată convingerea: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.”
Dacă rămânem foarte aproape de contextul Scripturii descoperim tensiunea şi surpriza din cuvintele lui Isus. Într-adevăr, este vorba de o graţiere „un an de îndurare al Domnului” (Isaia 61:2) care îi este oferit Israelului aflat sub pedeapsa lui Dumnezeu.
Cuvintele lui Isaia 40:1: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu”, devin acum o realitate oferită de Isus. Acolo unde Ioan Botezătorul a văzut chiar şi în cei mai evlavioşi oameni nişte „pui de năpârci” şi a trebuit să cheme tot Israelul la pocăinţă (Matei 3:7), Isus poate să promită: „ei vor fi mângâiaţi”. Din această perspectivă, respingerea lui Isus dobândeşte caracteristici înspăimântătoare: o dată cu respingerea lui Isus, Israel şi-a respins graţierea.
Conform sensului aramaic-ebraic al limbii, expresia pasivă „vor fi mângâiaţi” descrie o acţiune a lui Dumnezeu. În consecinţă, invitaţia lui Isus sună astfel: este ferice de cei care plâng datorită mâniei lui Dumnezeu, căci: „Dumnezeu îi va mângâia”. Şi aici reţinem din nou că prezentul şi viitorul sunt unite. În părtăşia cu Isus mângâierea lui Dumnezeu începe deja acum. Ea va apare însă desăvârşită şi în toată măreţia abia în viitor, când domnia lui Dumnezeu va fi vizibilă pentru toţi oamenii. Accentul este pus din nou pe viitor.
Ca şi poporul Noului Legământ putem să pretindem această a doua fericire, chiar dacă ea a fost adresată în primul rând poporului Israel, respectiv ucenicilor lui Isus din Israel. În persoana „Mântuitorului”, cum este numit Duhul Sfânt (Ioan 14:16; Ioan 16:7), primim mângâierea lui Dumnezeu, dacă descoperim cu groază pedeapsa pentru viaţa noastră şi vrem din toată inima să beneficiem de îndurarea lui Dumnezeu. Ca ucenici ai lui Isus dintre neamuri putem spune împreună cu Pavel: „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” (Romani 5:1) şi înţelegem mesajul din Romani 14:17: „Căci împărăţia lui Dumnezeu… este neprihănire, pace şi bucurie în Domnul Sfânt.”
2. A doua răsplată a creștinilor fericiți este că ei vor fi moștenitori („Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!” – Matei 5:5)
Sfinţii nu au mult din pământ chiar acum, dar când El vine, ei îl vor moşteni (Apocalipsa 20:6). Venirea constituie un timp bun (Daniel 7:22). Cei blânzi au acum parte de abuzuri şi privaţiuni. Dar ei literalmente vor moşteni pământul, când Cristos Regele va domni, timp de o mie de ani, în care pacea şi prosperitatea vor acoperi pământul.
Isus le spune acestor oameni; ei vor moşteni pământul. „Când citim acest verset, subliniază Maier, ne amintim poate de actele de violenţă ale lui Thomas Muentzer şi ale altor revoluţionari „creştini”, comise pe baza unor astfel de texte biblice. Ei erau convinşi că poporul Noului Legământ va trebui să pună mâna pe arme la sfârşitul vremurilor şi să ia în stăpânire pământul în numele lui Dumnezeu, după ce vor fi ucis toţi păgânii. Aceasta este însă o părere total greşită. Psalmul 37:11 a adăugat deja ceva la promisiunea stăpânirii ţării, remarca „se vor bucura de belşug şi pace”. Prin aceasta devenea clar, că distrugerea celor fără de Dumnezeu şi stăpânirea în pace vor fi lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu. Nici Isus nu se referă aici la altceva. Referirea la viitor iese aici şi mai puternic în evidenţă. Dumnezeu este Cel care le dă celor blânzi pământul drept moştenire la instaurarea vizibilă a împărăţiei Sale. Trebuie să corelăm această stare de lucruri cu Apocalipsa 21 şi 22. Este vorba deci în mod clar de pământul cel nou pe care cei blânzi îl vor locui fără să mai fie ameninţaţi de cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Spre aceasta indică şi faptul că în Noul Testament familia de cuvinte „a moşteni”, „moştenire” etc. are aproape întotdeauna o rezonanţă escatologică. În cazul celor din categoria aceasta se constată că vina aparţine altora şi că există încredere în Dumnezeu. Această încredere este răsplătită din belşug cu moştenirea escatologică. Şi imediat trebuie clarificat: nu este vorba de onorarea performanţei religioase, ci de împlinirea speranţei celor care suferă sau folosindu-ne de cuvintele lui Pavel de „o greutate veşnică de slavă” în comparaţie cu un necaz vremelnic şi relativ uşor.” (2 Corinteni 4:17).
3. Ei vor fi săturați („Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” Matei 5:6)
„Ei nu vor mai flămânzi”. Vom fi mulţumiţi când ne vom trezi în asemănarea Lui. Foamea prezentă este evidenţa unei săturări viitoare. Există satisfacţie pentru orice dorinţă sfântă. Lor li se promite împlinirea dorinţei lor. Ei vor fi pe deplin săturaţi în împărăţia viitoare a lui Cristos. Ei vor fi săturaţi deoarece neprihănirea va domni, iar corupţia va fi înlocuită cu cele mai înalte norme morale.
„Ei vor fi săturaţi” este aici vestea bună a lui Isus. Adică, ei vor primi din belşug ceea ce le lipseşte (Ioan 10:10), în cazul acestei dorinţe, Dumnezeu nu lasă nimic nesăturat. Isus foloseşte din nou forma de viitor. Acest lucru ne face din nou conştienţi de faptul că săturarea deplină se va realiza abia la sfârşitul lumii. Asta nu înseamnă că Dumnezeu ne-ar lua într-o anumită măsură doar „o mică parte” din vină. Nu, ci avem certitudinea deplină că „zapisul” a fost şters aşa cum se spune în Coloseni 2:14. Însă de sensul deplin al neprihănirii ţine şi dovada vizibilă a acestei neprihăniri în viaţa credinciosului. Se simte pe noi că Dumnezeu ne-a eliberat de vină însă nu se vede încă absolut clar şi obiectiv. Pavel spune că Isus îşi va prezenta abia la sfârşit Biserica „fără pată şi fără zbârcitură.” (Efeseni 5:27; Coloseni 1:22).
4. Ei vor avea parte de milă („Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” – Matei 5:7).
Mila lui Dumnezeu, care le acoperă păcatele şi care poate acoperi fiecare greşeală sau eşec. Isus nu se referă aici la mila exprimată prin mântuirea pe care Dumnezeu o acordă unui păcătos care crede, întrucât acea milă nu depinde de faptul că cineva este sau nu milostiv, ci se dă în dar, necondiţionat. Mai degrabă, Domnul se referă la mila de toate zilele atât de necesară în trăirea creştină, şi la mila din ziua de apoi, când vor fi date la iveală faptele cuiva (1 Corinteni 3:2:15). Dacă ai fost nemilostiv, nu vei avea nici parte de milă, adică numărul răsplăţilor acordate va scădea în proporţie directă cu lipsa de milostenie de care ai dat dovadă faţă de alţii.
Promisiunea că ei vor avea parte de milă este o afirmaţie complexă. Isus nu s-a limitat la un anumit domeniu. De aceea avem libertatea să includem această promisiune în orice situaţie. Desigur, cel mai extins sens al expresiei este acolo unde Dumnezeu se îndură de păcatul nostru şi lucrează la vieţile noastre conform Psalmul 103. Dar este inclusă şi purtarea de grijă în caz de boală şi pentru nevoile materiale. Un exemplu în acest sens este o femeie de la ţară care dăruia ouă şi spunea: „Am să le primesc pe toate înapoi”. Se referea la grija pe care i-o va purta Dumnezeu, care nu va îngădui să-i lipsească ceva.
5. Ei vor vedea pe Dumnezeu („Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” – Matei 5:8)
Pentru că inima lor este curată, ei sunt sfinţi. Ochii sfinţi văd lucruri sfinte; o inimă sfântă va vedea pe Dumnezeu. Sfinţenia este capacitate pentru Dumnezeu.
Expresia „vor vedea pe Dumnezeu”- subliniază W. Macdonald poate fi înţeleasă în mai multe feluri. Mai întâi, cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu încă de pe acum, prin părtăşia în Cuvânt şi în Duh. În al doilea rând, ei Îl vor vedea pe Dumnezeu în Persoana lui Isus Cristos, la revenirea Sa. În al treilea rând, acestora Domnul li se arată uneori într-o viziune supranaturală. În al patrulea rând, ei Îl vor vedea pe Dumnezeu în veşnicie.
Faptul că ei îl vor vedea pe Dumnezeu este un dar al acestuia pentru toţi împlinitorii voii Sale (G. Maior). Acest lucru înseamnă mult mai mult decât i-a permis lui Moise, care a văzut slava lui Dumnezeu doar din spate (Exod 33:20). Este ceva ce întrece puterea de imaginaţie a omului. Căci „nimeni n-a văzut pe Dumnezeu” şi „nici nu poate omul să mă vadă şi să trăiască.” (Ioan 1:18; Exod 33:20). Aici este foarte clar, că această promisiune se va împlini pe deplin abia în lumea nouă. La fel a văzut-o şi Ioan pe insula Patmos (Apocalipsa 22:4, Ioan 3:2). Şi totuşi cei care sunt ai lui Isus observă ceva din împlinirea provizorie a acestei promisiuni. Căci cine-L vede pe Isus, Îl vede pe Tatăl şi Duhul Sfânt din inimile ucenicilor este reprezentantul lui Isus. În acest fel, prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care este prezent în noi, avem deja o legătură strânsă cu Tatăl. (Ioan 14:9, Ioan 14:15; Romani 8:15).
6. Vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu („Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” Matei 5:9)
Fiecare avea înfăţişarea ca un fiu de împărat (Iuda 8:12). Făcătorii de pace sunt numiţi fii ai lui Dumnezeu. Nu în acest mod devin ei fii ai lui Dumnezeu, deoarece aceasta se poate realiza numai prin primirea lui Isus Cristos ca Mântuitor (Ioan 1:12). Făcând pace, ei se conturează ca fii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va recunoaşte ca membri ai familiei Sale, după criteriul asemănării. Lor li se va dărui pacea lui Dumnezeu, adică şi pacea veşnică a noii creaţii. Ei sunt copiii lui Dumnezeu cum se numeau zeloţii în mod eronat. Este foarte interesant, că în textele de la Qumran, unde se afla comunitatea care se pregătea pentru războiul sfânt şi care era legată de zeloţi, apar izbitor de des titluri onorifice de genul „fiii luminii”, „fiii celui prea Înalt”. Isus le califică drept pretenţii false. S-a pus adesea întrebarea de ce i-a combătut Isus atât de puţin pe esenieni.
Dacă explicaţia acestora este corectă, atunci în cea de-a şaptea fericire nu găsim ce-i drept o polemică aşa cum nu găsim totuşi o respingere indirectă a căii zeloţilor şi esenienilor.
Încheiem studiul răsplătirilor de care beneficiază creștinii fericiți, și anume cu ultima mențiune despre acest subiect:
7. Ei vor avea o „răsplată mare în ceruri” („Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” – Matei 5:12)
„Mare este răsplata voastră în ceruri”. Respinşi pe pământ; răsplătiţi în cer cu o greutate veşnică de slavă (2 Corinteni 4:17). Fie ca teama de om să nu vă fure răsplata voastră.
„A suferi din pricina lui Cristos, afirmă N. MacDonald, este un mare privilegiu şi, negreşit, ar trebui să aducă bucurie celor care au parte de această suferinţă.” O mare răsplată îi aşteaptă pe cei care intră astfel în compania proorocilor, care au suferit înaintea lor. Aceşti veritabili purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu au rămas fideli, oricât de grea ar fi fost prigoana. Toţi cei care le urmează pilda de curaj şi loialitate vor avea parte acum de bucurie, iar în viitor de înălţare. Vrei şi tu iubite cititor să intri în această galerie? Răsplata va fi mare şi pentru tine. Alege împărăţia! Şi Dumnezeu să-ţi ajute la aceasta. Amin!
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea