„Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” – Ioan 17:5
Acest verset ne spune că sunt unele lucruri care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii. Sunt unele lucruri care au fost ascunse, ținute în taină, înainte ca lumea să fi fost făcută. Despre această taină se vorbeşte şi în alte pasaje ca: Romani 16:25 („Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri.”);
1 Corinteni 2:7-10 („Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”);
Coloseni 1:25-27 („Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”);
Toate aceste versete, plus altele, ne descoperă faptul că există unele lucruri care au fost ascunse din veşnicie. Aceste taine ascunse au fost descoperite sfinţilor lui Dumnezeu. Dumnezeu spune că putem cunoaşte taine şi putem fi binecuvântaţi prin ele.
Doresc să împărtăşesc cu cititorii patru mari taine care au existat înainte ca lumea să fie făcută, iar ele sunt o taină pentru cei pierduţi, dar pentru cei mântuiţi sunt o mare binecuvântare.
Să luăm împreună în considerare acest gând: „înainte de a fi lumea„.
- Înainte de a fi un păcătos, a fost un Mântuitor
Apostolul Petru scrie, în prima sa epistolă sobornicească, următoarele lucruri: „căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi”(1 Petru 1:18-20).
Imediat după ce păcatul a intrat în lume, Dumnezeu a început să-şi descopere planul Său pentru răscumpărarea păcătoşilor. Dumnezeu îi spune şarpelui: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul”(Genesa 3:15).
Când Ioan Botezătorul Îl vede pe Domnul Isus venind la el, îi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1:29).
În momentul în care Isus s-a născut în lumea noastră, s-a văzut ceva mai mult din planul veşnic al lui Dumnezeu.
Apoi, în Apocalipsa 13:8, citim despre Mielul care a fost junghiat. Când lucrarea de la Calvar s-a realizat, planul lui Dumnezeu s-a văzut din plin cu privire la rasa umană.
2. Înainte de a fi vină, a fost har
„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” (2 Timotei 1:9). Harul este dragostea şi favoarea lui Dumnezeu pentru păcătoşi.
Înainte ca omul să se abată vreodată a fost har pentru a-1 aduce acasă. Profetul Isaia spunea: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”
Înainte ca omul să păcătuiască vreodată, a fost har pentru a-l face curat. „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23).
Înainte ca omul să devină vreodată despărţit, a existat har pentru a-1 împăca cu Dumnezeu. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să vă asculte” (Isaia 59:1-2).
Harul este cel care mântuieşte: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:8 -10).
Harul este suficient pentru toţi oamenii: „Ba încă şi Legea a venit pentru ca să înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20).
3. Înainte de a fi pedeapsa cu moartea, a fost promisiunea vieții
Pavel, scriindu-i lui Tit, arăta că viaţa veşnică a fost făgăduită „mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă” (Tit 1:2).
Promisiunea vieţii a fost făcută celor care vin la Hristos: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară” (Ioan 6:37). „Şi Duhul şi Mireasa zic «Vino!» Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!” (Apocalipsa 22:17).
Promisiunea vieţii a fost făcută celor care-L vor mărturisi pe Hristos: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani 10:9 – 10). „De aceea pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 10:32 – 33). „…şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:11).
Promisiunea vieţii a fost făcută celor care vor crede în Hristos, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine” (Romani 10:11). „Pentru că oricine se va ruşina de Mine si de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, se va ruşina şi Fiul Omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri”(Marcu 8:38).
Înainte ca primul păcătos să se plece vreodată, Dumnezeu făcuse deja o cale de a-l primi. În momentul în care păcătoşii se pleacă înaintea Lui acum, Isus îi va primi.
4. Înainte de a fi un iad, a fost un cer
„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui…”(Efeseni 1:4). „Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”(Matei 25:34).
Cerul este locul unde locuieşte Dumnezeu. „Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmul 11:4). „…focul cel veşnic…a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25:41). Iadul este real, dar la fel este şi cerul. Pentru cei răscumpăraţi (mântuiţi) Cuvântul îi îmbărbătează: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu și aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi așa v-aş fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (Ioan 14:1-3). „Dumnezeu… ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” (1 Petru 1:3-5).
Pentru cei neprihăniţi ca aceştia, la fel ca apostolul Pavel, să fie găsiţi în El, „nu având o neprihănire a lor, pe care o dă Legea, ci aceea care se capătă în credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu prin credinţă” (Filipeni 3:9).
Pentru ca cei împăcaţi (iertaţi) să aibă în El „răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7). „…Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmi 103:12).
Concluzie
Există ceva mai mult, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”(1 Corinteni 2:9).
Și toate acestea sunt ale noastre. „Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El” (Romani 8:17).
Avem un mare Dumnezeu care ne iubeşte. Esti tu bucuros că eşti mântuit şi că Dumnezeu a avut grijă de orice ai avut tu nevoie „înainte de a fi lumea”?
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea