Primul rezultat este acela de a inspira fericirea umană. Astfel citim în cartea Genezei: „Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.“ (Geneza 2:18)
Al doilea rezultat este de a da expresia dragostei intime. Înțeleptul Solomon spunea în cartea Proverbelor: „Bea apă din fântâna ta, și din izvoarele puțului tău. Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară și să-ți curga râurile pe piețele de obște? Lasă-le să fie numai pentru tine și nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?“ (Proverbe 5: 15-20).
În Cântarea Cântărilor găsim alte descrieri asemănătoare: „Ca un măr între copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. El m-a dus la casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. Să-și pună mâna stângă sub capul meu și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și pe cerboaicele de pe câmp, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea.“ (Cântarea Cântărilor 2: 3-7). Tot în aceeași carte mai citim: „Cine este eceea care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei și zicând: Te-am auzit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț.“ (Cântarea Cântărilor 8:5-8).
Al treilea rezultat este de a avea copii. Ne întoarcem la Geneza, unde citim despre acest scop: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l…“ (Geneza 1:28). Apoi profetul Maleahi se întreabă: „Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere Acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui.“ (Maleahi 2:15).
Pavel îl mai sfătuiește pe Timotei: „Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicul niciun prilej de ocară.“ (1 Timotei 5:14).
În sfârșit, ultimul rezultat este de a preveni imoralitatea. Pavel îi atenționa pe corinteni: „Totuși, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este mai bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă.“ ( 1 Corinteni 7: 8-9).
Vom exemplifica câteva nunți din Biblie: nunta lui Isaac ( Geneza 24: 62-67); nunta lui Iacov (Geneza 29:21-28); nunta lui Samson (Judecători 14:10-19); nunta unui rege (Psalmul 45: 1-17); Isus la nunta din Cana Galileii (Ioan 2: 1-11); pildele construite de Isus în jurul subiectului nunții (Matei 22:1-14; Matei 25:1-13; Luca 14:8-11).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea