„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” – Matei 6 : 26
Mântuitorul Isus Hristos le oferă ucenicilor săi o lecție practică despre încrederea totală în Dumnezeu și în ceea ce continuă El să facă pentru fiecare dintre noi. De data aceasta, El ne îndreaptă privirea spre păsările cerului, de la care putem învăța mai multe lucruri, și anume:
1. Predarea vieții personale lui Dumnezeu
Păsările cerului nu se îngrijorează de hrana lor, pentru că Tatăl ceresc le poartă de grijă în cele mai mici detalii. Spre deosebire de păsări, oamenii sunt cu mult mai valoroși pentru Dumnezeu decât păsările cerului, de aceea El ne va purta de grijă în continuare, atâta timp cât Îl lăsăm pe El la cârma viații noastre.
2. Unitatea în călătorie
Păsările cerului zboară în cârduri atunci când migrează dintr-o zonă în alta. Cu alte cuvinte se unesc mai multe spre aceeași destinație și spre același scop. Noi, la acest aspect al unității avem foarte mult de lucrat. În mod special de a renunța la eul nostru, la ambițiile personale și a ne uni în jurul aceluiași scop și aceleiași destinații, adică Împărăția lui Dumnezeu. De ce nu suntem uniți? Pentru că unii dintre noi au alte scopuri și altă destinație. Atunci când întreg grupul de creștini ne formulăm același scop și aceeași destinație lucrurile vor funcționa mult mai bine, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup.
3. Împărțirea efortului la tot grupul
Modul în care zboară păsările este unul foarte interesant, și anume în forma literei V, după cum se poate vedea și din imaginea de mai sus. Nu-i la întâmplare acest aspect. Pasărea care este poziționată în fața grupului duce tot greul, deoarece ea întâmpină toată rezistența vântului în timpul zborului. Numai că, la intervale de timp, păsările se rotesc între ele, și celelalte pe rând își asumă această poziție dificilă, astfel încât efortul se împarte la tot grupul de păsări. În ceea ce ne privește pe noi, oamenii, iar avem de învățat de la păsări, despre acest aspect, după cum și apostolul Pavel ne îndeamnă „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”(Romani 12:4,5).
4. Încurajarea celor din jur
Păsările în timpul zborului scot niște sunete specifice, de încurajare pentru cea care este în prima poziție. Încurajarea reciprocă are un rol fundamental în atingerea scopului comun al grupului, dar și depășirea unor obstacole care pot apărea.
5. Să nu-i abandonăm pe cei răniți
Păsările care sunt rănite sunt îngrijite cu multă atenție de către celelalte din jurul lor. Un exemplu extraordinar pentru noi! Și nouă ne dă Dumnezeu ocazia ca să privim în jurul nostru și să observăm problemele celorlalți pentru a ne implica, atât cât atârnă de noi. Putem prelua anumite sarcini temporar, putem contribui financiar, putem încuraja, ne putem ruga cu cel bolnav etc, în funcție de ceea ce ne ve călăuzi Duhul Domnului atunci când suntem dispuși să fim folositori.
B. S.