„Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Aquila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre neamuri.” – Romani 16:3-4
În capitolul 18 din cartea Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca ne descrie pe Aquila și soția sa Priscila – o familie de iudei care iese în evidență prin următoarele 5 particularități:
1. Disponibilitatea de a primi alți lucrători.
Aquila și soția sa Priscila îl găzduiesc la ei pe apostolul Pavel („Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau – meseria lor era facerea corturilor.” – F.A. 18:3), care a lucrat împreună cu ei pentru un timp la facerea corturilor. „Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.” – F.A. 18:5. Astfel, Aquila și Priscila s-au ocupat în continuare de meseria lor, și au putut să asigure apostolului Pavel ceea ce avea nevoie pentru ca acesta să-și dedice întreaga energie și tot timpul său propovăduirii Evangheliei.
2. Disponibilitatea de a învăța și pe alții.
Ajunși în Efes, Aquila și Priscila îl găzduiesc la ei pe un iudeu numit Apolo, care „avea darul vorbirii și era tare în Scripturi” (F.A. 18:25), și care a „început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Aquila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu”(F.A. 18:26). Astfel, cei doi după ce observă potențialul de slujire al lui Apolo, îl găzduiesc la ei, pentru a-I arăta mai multe amănunte despre lucrarea lui Dumnezeu.
3. Disponibilitatea de a-și sacrifica viața.
Apostolul Pavel le spune creștinilor din Roma, despre sacrificiul făcut de Aquila și Priscila, „care şi-au pus capul în joc, ca să-i scape viaţa”(Romani 16:4). A fi misionar a presupus din totdeauna, și asumarea unor riscuri extreme, cum ar fi moartea. Lucrarea lui Dumnezeu, începând cu vreamea apostolilor și până în zilele noastre (ex.: creștinii decapitați de ISIS în țările musulmane), se duce la îndeplinire cu dăruire totală, nu cu jumătăți de măsură.
4. Disponibilitatea de a-i însoți în călătorie pe alți misionari.
Atunci, când apostolul Pavel pleacă din Corint, „în urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Aquila…”(F.A. 18:18). Aquila și Priscila sunt cu totul devotați lucrarii de răspândire a Evangheliei. Ei lasă confortul unei vieți stabile, își părăsesc relațiile pe care și le creaseră cât au locuit în Corint, și încep de la zero. Dar, ei vor să se pună la dispoziția lui Dumnezeu, și îl însoțesc pe apostolul Pavel în călătoria pe care acesta o face. Așa cum am observat mai sus, Dumnezeu se folosește de ei în Efes, unde contribuie atât la consolidarea altor creștini, cum ar fi Apolo, dar și la dezvoltarea lucrării din zona respective.
5. Disponibilitatea de a merge într-o zonă periculoasă
Prima data când îi vedem menționați în Sfânta Scriptură, pe Aquila și Priscila, este atunci când „Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint…”(F.A. 18:1) și îi întâlnește și ulterior găzduiește la ei. Epistola către Romani, a fost scrisă de apostolul Pavel din Corint, iar ceea ce era la vremea aceea în Corint este descris în Romani 1:18-32. Corintul era considerat un oraș plin de păcat, unde idolatria zeilor și imoralitatea sexuală erau „la ele acasă”. Corintul avea o reputație foarte proastă, astfel încât „a fi corintean” însemna atunci „a fi curvar”. Dar iată că, și în Corint, era nevoie de oameni ai lui Dumnezeu care să fie o bună mărturie pentru ceilalți și care să vestescă Evanghelia, și să câștige suflete pentru Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, Aquila și Priscila și-au adus contribuția lor la lucrarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu să-I binecuvinteze și să-i ocrotească, pe cei ce sunt implicați în totalitate în lucrarea de răspândire a Evangheliei Sale! Iar nouă celorlalți, Dumnezeu să ne ajute să îi putem sprijini pe aceia care își dedică viața lor, câștigării de noi suflete pentru Dumnezeu! Amin.
B. S.