Isus Cristos a fost ispitit din toate punctele la fel ca şi noi. Felul în care El l-a întâlnit pe ispititor în pustie ne descoperă câteva dintre principiile care stau la baza fiecărei vieţi creştine şi ne mai învaţă de asemenea câteva din ceea ce se numeşte „armătura lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11).
Vom privi la aceste afirmaţii ale Domnului nostru ca un rezumat al caracteristicilor unei vieţi de creştin. (Romani 10:17)
Ea este:
I. O viață care nu aparține acestei lumi
„Omul nu va trăi cu pâine” (v.4). „Numai cu pâine” poate fi folosită pentru tot ce urmează să satisfacă dorinţele naturale ale omului. Este posibil ca cineva să posede tot ceea ce această lume poate oferi şi totuşi să fie o persoană lipsită de viaţă din punct de vedere al sensului profund divin. Cel care este „născut de sus” trebuie de asemenea să fie creditat de sus.Trebuie întotdeauna să distingem între suflet şi duh.
Lucrurile materiale vor satisface viaţa sufletească, dar nu şi pe cea duhovnicească.
II. O viață de credință
„Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Cuvintele lui Dumnezeu sunt duh şi viaţă, şi astfel devin hrană pentru omul lăuntric. „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (Ioan 6.63).
„Aceasta este promisiunea Ta în necazul meu: că promisiunea Ta îmi dă iarăşi viaţă.”(Psalmul 119:50). „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” (Ieremia 15.16). Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeuna dulce pentru gustul credinţei. Când ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, credinţa însăşi va fi hrănită, căci credinţa vine prin auzire şi auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu.
III. O viață de adorare
„Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-i slujeşti” (v. 8). Acesta a fost răspunsul Domnului nostru dat diavolului atunci când acesta I-a oferit slava „tuturor împărăţiilor lumii” cu condiţia ca El să i se închine. Slava acestei lumi respingătoare de Cristos este numai mirajul diavolului. Oricine care i se închină poate cu uşurinţă să aibă promisiunea acestuia. Slava acestei lumi trece. „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20:3).
În articolul precedent am început prezentarea a 3 caracteristici ale unei vieţi de creştin, în continuarea voi prezenta următoarele 3.
IV. O viață de slujire „Numai Lui să-i slujeşti” (v.8). „Unul singur este învăţătorul vostru: Cristos.” (Matei 23:8). Voia lui Dumnezeu trebuie să fie supremă în viaţa fiecărui creştin. El nu poate să ia alt loc decât acela de a fi „căpetenie peste toţi”. În chemarea şi lucrarea noastră zilnică simţim noi că îi slujim doar Lui? Făcând totul ca pentru El aceasta va preface trudirea într-o lucrare aşa de sfântă la care chiar şi îngerii ar râvni. Aceasta este vindecarea pentru un duh nemulţumit şi un remediu sigur pentru păcatul influent al nemulţumirii.
V. O viață de ascultare smerită „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (v.12). Domnul a acuzat pe poporul Său în pustie pentru faptul că L-a ispitit de zece ori prin neascultare de glasul Lui. (Numeri 14:22). Necredinţa şi neascultarea noastră ispitesc amabilitatea iubitoare a Dumnezeului nostru. Cum s-ar simţi un soţ credincios dacă ar fi tratat de către soţia sa ca un străin nevrednic de încredere? Să încetăm în a-L mai ispiti pe Domnul Dumnezeul nostru prin ascultarea de alte glasuri şi prin umblarea în lumina propriilor noştri ochi. Oare n-a declarat El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care-Mi găsesc plăcerea? De El să ascultaţi.” Să nu-L ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru cu nemulţumirile, îndoielile şi necredinţa voastră.
VI. O viață de biruință „Diavolul a plecat de la El.” (v.13). Biruinţa a fost câştigată prin sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris.” Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului, nu numai pentru că El îl foloseşte, ci şi pentru că El este Creatorul lui. „Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (1 Petru 1:21). Isus a folosit fără teamă Cuvântul scris împotriva celui mai mare duşman al sufletelor. Putem să-l folosim cu încredere împotriva tuturor micuţilor săi îngeri. „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37).
„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Christos.” (1 Corinteni 15:57).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea