1. Naşterea din nou este marele act divin al înnoirii păcătosului. Ea este lucrarea Duhului Sfânt în om. În discuţia pe care a avut-o cu Nicodim, Domnul Isus îi spunea: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5-6). Referindu-se la aceasta, apostolul Pavel îi scria lui Tit: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” (Tit 3:5).
2. Naşterea din nou este o imposibilitate pentru om în afara lucrării Duhului Sfânt. În prologul evangheliei după Ioan citim despre faptul că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”(Ioan 1:12-13).
3. Ea este unica bază a calităţii de membru în împărăţia lui Dumnezeu şi în Biserică (Ioan 3:5). Fără naştere din nou nu putem să vedem împărăţia lui Dumnezeu, căci nu avem ochi pentru a discerne spiritualul. Ea este temelia filiaţiunii divine, după cum le scria Pavel fraţilor din Roma: „aţi primit un duh de înfiere…” (Romani 8:15).
4. Naşterea din nou este un fenomen intim, spiritual, adânc, cu urmări eterne. În acest sens se exprima apostolul Petru: „fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci din una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” (1 Petru 1:23).
5. Naşterea din nou mai înseamnă schimbarea fiinţei, o comunicare sau o transmitere de viaţă divină sufletului. Lucrul acesta îl sublinia şi apostolul Ioan în prima sa epistolă: „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa” (1 Ioan 5:11-12).
„Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţa, şi s-o aibă din belşug… şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu” (Ioan 10:10,29).
6. Mai putem apoi sublinia faptul că naşterea din nou înseamnă şi conţine împărtăşirea naturii divine către omul căzut. Prin făgăduinţele Lui „vă faceţi părtaşi firii (naturii) dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4).
7. Se mai poate vorbi şi de o înţelegere nouă, o înnoire a inimii (sentimentelor, plăcerilor), înzestrarea cu un duh nou. Profetul Ieremia anunţa acest lucru cu sute de ani înainte de venirea lui Mesia pe pământul nostru: „Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.” (Ieremia 24:7). La fel şi profetul Ezechiel prevestea pe de altă parte: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou: voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 11:19; 36:26).
8. Naşterea din nou este producerea unui om nou, a unei făpturi noi, după cum remarca apostolul Pavel: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă.” (2 Corinteni 5:17). O creaţie nouă din punct de vedere spiritual.
Modelul este chipul lui Hristos: „Să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:24)
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea