„Fericit” este cel al cărui păcat este acoperit. Sensul primar al cuvântului, atât în ebraică, cât şi în greacă, este fericire. Fericire în adevăratul sens, pentru că persoana respectivă este încuviinţată de Dumnezeu. Acesta „nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi și nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori.”(Psalmul 1:1) Ioan, în Apocalipsa, ne mai spune că este ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul, căci „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.” (Apocalipsa 14:13).
Măreţia acestei binecuvântări ilustrată.
Este fericirea IZBĂVIRII. Să ne gândim la eliberarea dintr-un lagăr de concentrare duşman în timpul războiului. Câtă fericire este în sufletul celor care scapă de acolo! Izbăvirea sau eliberarea de păcat aduce o fericire mai mare.
Este fericirea unui DAR. Un dar de un milion de lei mă va face fericit, dar darul iertării şi mântuirii aduce adevărata bucurie.
Este fericirea ÎNFIERII. Câtă bucurie există în inima unui orfan sărac, adoptat de un cuplu iubitor. Dar în cea a păcătosului adoptat sau înfiat de Dumnezeu.
Este fericirea unei VINDECĂRI. Este bucurie când cineva este salvat de la suferinţă şi moarte printr-o vindecare. Dumnezeu poate să ne vindece de maladia păcatului.
Este fericirea unei REUNIRI. Din momentul în care păcatele sunt acoperite, păcătosul este reunit cu cel mai bun prieten al său pe care l-a avut vreodată, iar aceasta este bucuria de nedescris.
Exemple de fericire când păcătosul a fost acoperit: fiul risipitor, famenul etc. Cea mai mare bucurie pe care o poate experimenta cineva constă din a fi mântuit de păcat. David cerea: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă.”(Psalmul 51:12).
Iar Petru afirma plin de încredere: „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea, voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava, cinstea, la arătarea lui Isus Cristos, pe care voi îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.”(1 Petru 1:5-9).
Ca o concluzie, reţinem că păcatul este cauza celei mai mari mizerii; iertarea este cauza celei mai mari fericiri. Cel ale cărui păcate sunt acoperite este fericit în viaţă şi moarte, cu alţii şi singur, el poate, cu adevărat, să se bucure pentru totdeauna.
Vino acum cu ascultare la Cristos, iar această binecuvântare poate fi şi a ta. Amin!
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea