Orice lucru se face cu un anumit scop. La fel stau lucrurile şi cu educaţia religioasă, numită şi creştină. Iată câteva dintre scopurile acesteia:
a). Primul scop este să ofere o înţelegere sau discernământ a fenomenului religios sau creştin. Citim în acest sens în Proverbele lui Solomon: „Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte ca să pricepeţi… Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea” (Proverbe 1:4, 7).
Ca bază pentru această înţelegere sau discernământ este adevărul că „frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Proverbe 1:7).
b). Al doilea scop al educaţiei religioase este cunoaşterea sau ştiinţa. Persoana care are înţelegere caută să cunoască ştiinţa lui Dumnezeu. Din nou Solomon se exprimă: „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie”(Proverbe 15:14).
Apostolul Pavel îl îndemna pe Timotei: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Hristos Isus” (2 Timotei 3:4-15).
Domnul Isus adresându-se saducheilor spunea: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29).
c). Cunoaşterea este câştigată în mod constant de către cei care au înţelegere. Aceasta trebuie să fie folosită la vremea potrivită în viitor. Referitor la aceasta Solomon spunea: „înţelepţii păstrează ştiinţa dar gura nebunului este o pieire apropiată” (Proverbe 10:14).
d). Cunoaşterea îl ajută pe om să facă alegerile potrivite şi cele mai bune. Scriindu-le fraţilor din Filipi, Pavel se ruga pentru aceştia în acest sens: „Şi mă rog pentru ca dragostea voastră să crească mai mult în cunoştinţă şi în orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos”(Filipeni 1:9-10).
e). Al treilea scop este înţelepciunea, adică acea capacitate de a folosi cunoaşterea într-o manieră plăcută lui Dumnezeu şi ajutătoare pentru om. Ne întoarcem din nou la Proverbele lui Solomon: „Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra în tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune, din gura Lui ies cunoştinţă şi pricepere” (Proverbe 2:1-6).
„Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol” (Proverbe 14:33).
f). Omul care posedă înţelepciune nu încearcă să cunoască totul, ci este întotdeauna gata să primească sfaturi şi arată bunăvoinţă să înveţe de la oricine care vrea să-1 înveţe. Căci spunea Solomon: „…înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbe 13:10b).
g). Faptul că educaţia nu se realizează rapid este în general recunoscut. În cartea profetului Daniel citim despre porunca dată de împăratul Nebucadneţar lui Aspenaz, căpetenia famenilor săi dregători pentru a-i aduce câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră, cu pricepere, în stare să slujească în casa împăratului pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor şi pe care dorea să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului (Daniel 1:3-5).
Despre Domnul nostru Isus Hristos se spune că creştea în înţelepciune ca parte a dezvoltării Sale umane din copilărie spre maturitate (Luca 2: 40, 52).
Ţintele scopului educativ pot fi exprimate după cum urmează: să-1 facă pe om priceput în toată înţelepciunea, înzestrat cu cunoştinţe, înţelegere şi învăţătură şi competent pentru a sluji (Daniel 1:4).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea