„Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” – 2 Corinteni 5:17
Subiectul acesta este ca o apă destul de adâncă pentru a putea înota în ea. Ce bucurie este să-ţi dai seama ce ai ca rezultat al faptului de a fi în Hristos. Noi suntem în El pentru că ne-am pocăit de păcatele noastre şi ne-am încrezut în El pentru a ne mântui sufletele. Noi intrăm în Hristos tocmai cum Noe a intrat în corabie. Noe a crezut că vine un potop şi a intrat în corabie. Noi credem Cuvântul lui Dumnezeu şi facem ceea ce El ne-a poruncit să facem. Noi suntem mult binecuvântaţi pentru că suntem în Hristos. Să vedem ce avem în Hristos:
Am acceptare la Dumnezeu.
Eu sunt acceptat în Hristos. Pavel spunea că noi suntem acceptaţi în Preaiubitul Său: „În El Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fară prihană înaintea Lui după ce în dragostea Lui ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni 1-a dat în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:4 – 6). Dumnezeu nu va primi pe oricine. El îi va primi doar pe cei care L-au primit pe Hristos. Străinii nu vor fi primiţi în cer, doar copiii lui Dumnezeu vor merge acolo.
Eu sunt acceptat de creştini. Creştinii trebuie să-i accepte pe creştini. Întotdeauna vei întâlni oameni cu care poţi avea părtăşie. Toţi creştinii trebuie să-i accepte pe toţi creştinii. Naşterea spirituală ne face înrudiţi spiritual unul cu altul.
Eu sunt acceptat de Biserici. Este o mare bucurie să fii într-o Biserică şi să te simţi ca acasă. Cred că pasajul din Faptele Apostolilor 2:44 vorbeşte despre acest principiu: „Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte”. O biserică trebuie să fie un loc al dragostei, bucuriei, părtăşiei, acceptării şi păcii.
Am o afecţiune care este mare.
Am o dragoste pentru Hristos. „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi”(l Ioan 4:19). Noi trebuie să ne îndreptăm afecţiunile spre lucrurile de sus: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2). Dragostea lui Hristos trebuie să ne strângă şi să ne determine să ne abţinem de la rele: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit” (2 Corinteni 5:14). Această dragoste a fost implantată în noi prin Duhul Sfânt când am fost mântuiţi: „Însă nădejdea aceasta nu înşeală pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5:5).
Am o dragoste pentru poruncile Sale. Noi Îl iubim pe Hristos şi lucrurile lui Hristos. Există o dragoste specială pentru Cuvântul Său. Trebuie să studiem Cuvântul. Pavel îl îndemna pe Timotei: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului”(2 Timotei 2:15). Noi trebuie să dorim laptele duhovnicesc şi curat al Cuvântului: „şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Adulţilor convertiţi de curând le place să citească, să studieze şi să vorbească despre Cuvântul lui Dumnezeu.
Am o dragoste pentru creştini. Dragostea pentru cei mântuiţi este o evidenţă a mântuirii. Referitor la aceasta Ioan scria: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.” (1 Ioan 3:14). Noi suntem semeni credincioşi. Suntem mântuiţi şi născuţi din nou. Facem parte din familia lui Dumnezeu, există o dorinţă de a fi în jurul şi de a trăi cu alţi creştini. Este o bucurie de a avea părătşie cu cei mântuiţi în biserică, la serviciu, în comunitate şi în alte activităţi.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea