Citim în Faptele Apostolilor și în unele epistole că mântuirea avea loc în sânul familiilor. Unul din cazuri este cel al Lidiei din cetatea Tiatira, situată într-un ținut al Macedoniei. Aceasta era o femeie temătoare de Dumnezeu și care asculta Cuvântul împreună cu alte femei. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la ceea ce spunea Pavel undeva lângă un râu. Citim apoi ce a urmat: „După ce a fost botezată ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: ‹Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea.› Și ne-a silit să intrăm.“ (Fapte 16:15).
Un alt exemplu este cel legat de temnicerul din Filipi, care, după un mare cutremur de pământ, îi întreabă pe Pavel și pe Sila ce să facă pentru a fi mântuit. După explicația lui Pavel, temnicerul crede și este botezat, împreună cu cei din casa lui. Apoi îi duce în casă, le pune masa și se bucură cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu (Fapte 16:31-34).
Scriindu-le fraților din Corint, Pavel mai subliniază: „Da, am mai botezat și casa lui Stefana, încolo nu știu să mai fi botezat pe altcineva.“ (1 Corinteni 1:16; 16.15).
Pavel mai precizează cu privire la copiii credincioșilor: „Căci bărbatul necredincios este sfințit prin soția credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminterea, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți.“ (1 Corinteni 7:14).
O familie bine organizată era importantă. Din rândul ei cineva poate fi ales episcop (supraveghetor) sau diacon, iar Pavel explică cum trebuie să fie aceștia, printre care: „să-și chivernisească bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor.“ ( 1 Timotei 3: 4,5,12).
Lui Tit, Pavel condiționează de asemenea calitatea celui care ar fi ales: „Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare…“ (Tit 1:6).
Apostolul Pavel manifestă chiar și grijă față de membrii unui cerc familial. Iată ce-i scria lui Timotei în acest sens: „Dacă o văduvă are copii sau nepoți de la copii, aceștia să se deprindă să fie evlavioși întâi față de cei din casa lor și să răsplătească ostenelile părinților, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să se poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.“( 1 Timotei 5: 4, 8, 16).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea