Mama se ocupa de copii când ei erau mici; ajunși mari, băieții trebuiau să-l ajute în activitatea sa pe tatăl lor care se ocupa, dealtfel, și de educația acestora. Mama își asuma atunci sarcina educării fiicelor. În Exod 20: 12, copiilor li se cera să-i respecte pe părinți: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.“ Frații vitregi sau surorile vitrege erau considerați ca frați și surori drepte. Legea care interzicea relațiile sexuale între rudele apropiate li se aplica și lor: „Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.“ (Levitic 18:9). „Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tată tău.“ (Levitic 19:11). „Blestemat să fie cel ce se va culca cu soră-sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale.“ ( Deuteronom 27:12).
Legăturile de sânge, adică apartenența la aceeași familie, făceau să crească sentimentul de solidaritate între persoanele respective. Legăturile acestea erau întărite prin păzirea de către toți a unor obiceiuri și a Legii, precum și ca urmare a reședinței comune. În plus, comunitatea de interes unifica pe membrii unei familii, ai unui clan sau ai unui trib ( seminție).
Mama trebuie să fie supusă soțului ei (Efeseni 5:24). La fel îndeamnă și apostolul Petru în prima sa epistolă: „Tot astfel nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere. Podoaba voastră să nu fie cea din afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, și-l numea “domnul ei“. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.“ (1 Petru 3: 1-6).
Mamele, după cum am mai subliniat, trebuiau să participe la instruirea copiilor: „Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale!“ (Proverbe 1.8). „ Nu lepăda învățătura mamei tale!“ (Proverbe 6: 20b)
Mama își mai poate asuma un rol important în casă: „Ana a zis: ‹Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam lângă tine și mă rugam Domnului. Pentru copilul acesta mă rugam și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea, vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului!› Și s-au închinat acolo înaintea Domnului.“(1 Samuel 26: 28).
Solomon vorbește în acest sens despre învățătura pe care o dădea mama împăratului Lemuel acestuia din urmă, iar pe de altă parte se întreabă: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât mărgăritarele. Ea se scoală când este încă noapte și dă hrană casei sale și împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.“ (Proverbe 31:10, 15).
Apostolul Pavel își amintește de credința neprefăcută a lui Timotei și de rolul bunicii și al mamei sale Eunice (2 Timotei 1:5).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea