Cele 2 elemente simbol ale Cinei Domnului sunt pâinea și vinul.
De ce alege Isus să folosească pâinea?
Pâinea este menţionată în Biblie prima dată în Geneza, când Dumnezeu pune povara câştigării ei pe umerii lui Adam. Cât timp Adam a fost în Slavă nu avea nevoie de pâine, el hrănindu-se din „orice pom din grădină”. De atunci pâinea capăta însemnătatea vieţii. „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci argint nu mai avem.” Geneza 47:15. Dumnezeu dă copiilor lui Israel „pâinea în pustie” ca să-i ţină în viaţă: „Domnul vă va da pâine în necaz, şi apă, în strâmtorare.” Isaia 30:20.
Primul moment în care pâinea capăta valoare simbolică e când Melhisedec aduce Domnului pâine şi vin. „Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.” Geneza 14:18. Apoi pâinea e aleasă de Dumnezeu în ritualurile cortului întâlnirii ca simbol al vieţii oamenilor. În fiecare zi de Sabat să se pună aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legământ veşnic pe care-l vor ţine copiii lui Israel. Levetic 24:5. Erau 12 pâini care simbolizau cele 12 triburi din Israel ce erau necurmat pomenite înaintea lui Dumnezeu.
Chiar dacă aceste lucruri ale cortului vorbeau despre Isus, totuşi ei nu au înţeles.
„În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. „apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.”
„Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.” Acum noi înţelegem că Isus foloseşte pâinea la Cină ca o continuare a unei slujbe ce vorbea despre Sine de mii de ani si are să mai vorbească până la revenirea Lui.
Din vechiul testament înţelegem că pâinea era simbolul vieţii, aduse fie de oameni pentru Dumnezeu (prin masa punerii înainte) fie aduse de Dumnezeu pentru oameni. „Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” şi aceste lucruri vorbeau trupeşte despre adevărate realităţi spirituale.
Isus preia astfel această simbolistică şi o explică:
„Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.”
Concluzionând cu privire la Cină Isus preia încărcătura simbolică a pâinii din VT și folosind-o în lucrarea Cinei mărturișeste pedeoparte că viața noastră e răscumparată în trupul nevinovat jertfit pe Golgota iar pedealtaparte nașterea într-un trup viu al Bisericii.
De ce alege Isus vinul?
Printre primele profeţii despre venirea lui Isus, cea a lui Iacov (Geneza 49:10) conţine un detaliu interesant. Vorbind despre Silo, Iacov spune: „îşi spală haina în vin, şi mantaua în sângele strugurilor” iar când Îl vede Ioan în Apocalipsă spune „Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
Isus împlineşte în detaliu toate profeţiile vechiului testament, folosind „sângele strugurilor” la Cină ca simbol al sângelui adevăratei Viţe. „Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.” Ioan 15:1.
„Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit.” 1Cor 5:7
Darius M.