Chipul lui Dumnezeu în om

Biblia ne spune că noi, oamenii, am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu. Acest lucru este relatat chiar în prima carte a ei, numită Geneza sau Facerea. Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, 1-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbă­tească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:26- 27). „În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, 1-a făcut după asemănarea Lui.” (Geneza 5:1). Apostolul Pavel scria şi el despre aceasta în prima epistolă trimisă corintenilor: „Bărbatul … este chipul şi slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 11:7).

Ce a urmat după creaţie? Umanitatea, care purta chipul lui Dumnezeu, cade în păcat. Astfel, chipul este pierdut în cea mai mare parte. Păcatul i-a cuprins pe toţi oamenii. Pavel, fiind conştient de acest fapt, scrie fraţilor din Roma: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23). „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.” (Romani 5:12-14).

Acum, având în vedere această nouă situaţie, cu toţii avem nevoie să ni se redea chipul lui Dumnezeu. Despre acest proces al refacerii chipului în noi, Biblia ne dă multe amănunte.

„Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său…” (Romani 8:29); „… întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v-ați înbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10). Isus Cristos a venit să poarte pentru noi, oamenii, chipul lui Dumnezu. El este, prin excelenţă, chipul lui Dumne­zeu, nealterat de păcat. „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată Zidirea.” (Coloseni 1:15). „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui…” (Evrei 1:3).

Noi Îl vedem pe Dumnezeu în Cristos. Prologul Evangheliei după Ioan ne spune: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan l :8).

Mai departe Domnul însuşi confirmă: „Cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12:45) „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: Arată-ne pe Tatăl?” (Ioan 14:9).

Domnul Isus nu numai că ne prezintă chipul Tatălui, dar doreşte să-1 refacă în fiecare. „Noi toţi privim cu faţa descope­rită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18) „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi o sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:24) „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că ÎI vom vedea aşa cum este.” (1 Ioan 3:2).

Câteva concluzii: ca purtători ai chipului lui Dumnezeu, oamenii primesc anumite responsabilităţi.

• • Închinarea noastră nu trebuie făcută unor chipuri create de om. „Astfel dar, spune apostolul Pavel în cuvântarea de la Atena, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite…” (Fapte 17:29) „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor… şi să nu te închini înaintea lor şi nici să nu le slujeşti” (Exod 4:20).

• • Chipul lui Dumnezeu în noi interzice crima. „Dacă varsă cineva sângele omului şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui.” (Geneza 9:6).

• • Chipul lui Dumnezeu în noi interzice blestemarea omului de către om. Referindu-se la limbă ca mădular, apostolul Iacov spune că: „Cu ea binecuvântează pe Domnul … şi tot cu ea blesteamă pe oameni, care sunt făcuţi după chipul Iui Dumnezeu.” (Iacov3:9).

• Trebuie sa stăpânim creaţia cu înţelepciune. Să avem grijă de natura înconjurătoare. „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” (Geneza 2:15). „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l…” (Geneza 1:28).

Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea