Sensul și semnificația biblică
Cuvântul îngrijorare este un substantiv care poate să însemne nelinişte sau grijă. În greaca Noului Testament este folosit în original cuvântul merimna. De aici decurge şi verbul „a se îngrijora” sau „a fi neliniştit cu privire la ceva”. Verbul grecesc este aşadar merimnan. Pentru creştinii adevăraţi este foarte, important să înţeleagă semnificaţia adevărată a acestor cuvinte, fiindcă de înţelegerea lor corectă depinde întreaga atitudine creştină faţă de viaţă şi faţă de trăire.
În toate traducerile româneşti, traducătorii au folosit cuvintele „îngrijorare” sau „grijă”. Aceste cuvinte au o frecvenţă destul de mare în Noul Testament. Substantivul merimna este întrebuinţat pentru grijile acestei lumi, care înăbuşesc viaţa din sămânţa cea bună a Cuvântului (Matei 13:22; comp. Marcu 4:19 şi Luca 8:14). El este folosit de Luca în avertizarea că venirea lui Cristos nu trebuie să ne găsească îmbuibaţi de mâncare şt băutură şi încărcaţi de grijile acestei lumi (Luca 21:34). El este folosit şi de Petru când îi îndeamnă pe prietenii lui să arunce toate grijile (îngrijorările) lor asupra lui Dumnezeu (1 Petru 5:7). El este întrebuinţat de Pavel atunci când spune că cea mai apăsătoare este grija pentru toate Bisericile (2 Corinteni 11:28). Trebuie să notăm chiar de la început, că din aceste întrebuinţări se poate vedea imediat că merimna este un cuvânt care are o nuanţă dublă, fiindcă este evident că grijile vieţii care înăbuşesc sămânţa nu sunt identice cu grija pentru toate Bisericile care a fost pusă pe inima lui Pavel.
Când avem,în vedere verbul merimnan, constatăm că cea mai importantă întrebuinţare a lui este în Predica de pe munte.
În Predica de pe munte el este folosit în Matei 6:2,27,28,31,34 comp. Luca 12:22, 25, 26. În fiecare caz versiunea autorizată (engleza) îl traduce cu „a se îngrijora”. „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25), „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine” (Matei 6:34). Wyclif a tradus: „Nu fiţi preocupaţi de viaţa voastră”. Alte versiuni ca Tyndale, Crammer şi Biblia de la Geneva, traduc toate: „Nu vă îngrijiţi de viaţa voastră”, în care a se îngriji are semnificaţia sa literală: „a manifesta grijă”. Versiunea revizuită traduce: „Nu fiţi neliniştiţi pentru viaţa voastră”. Moffat dă următoarea variantă: „Nu vă necăjiţi în legătură cu ce veţi mânca şi ce veţi bea în viaţă”.
Gala Galaction traduce: „Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine”. Cornilescu traduce: „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine” şi ceilalţi cam la fel.
Weymouth traduce: „Vă însărcinez să nu fiţi prea neliniştiţi în legătură cu vieţile voastre”. Noul Testament în engleza vorbită traduce astfel: „Nu vă mai faceţi griji în legătură cu viaţa voastră”. Rieu traduce: „Vă rog să nu vă agitaţi în legătură cu viaţa voastră”. Versiunea standard americană revizuită traduce: „Nu fiţi neliniştiţi cu privire la viaţa voastră”. Schonfield în Noul Testament Autentic, are următoarea versiune: „Nu vă agitaţi în legătură cu ceea ce veţi mânca şi veţi bea”. Este evident că aceasta este o poruncă a lui Isus a cărei semnificaţie trebuie să fie clară pentru noi, fiindcă această poruncă influenţează întreaga noastră atitudine faţă de viaţă.
Înainte de a începe să discutăm semnificaţia sa, trebuie să privim la celelalte întrebuinţări ale cuvântului în Noul Testament. Merimnan este întrebuinţat în Luca atunci când Isus spune despre Marta că se îngrijeşte de multe lucruri (Luca 10:41); şi când ucenicilor li se spune să nu se îngrijoreze cum vor răspunde la acuzaţiile care li se vor aduce (Luca 12:11). Merimnan este întrebuinţat destul de des de către Pavel. El îl foloseşte de câteva ori în 1 Corinteni 7:32-34. În acest pasaj, el insistă că creştinul trebuie să se concentreze asupra celei de a doua veniri a lui Cristos, pe care în acel timp, el o aştepta din clipă în clipă.
Bărbatul şi femeia necăsătorită se îngrijesc, de lucrurile care îi aparţin Domnului; dar bărbatul şi femeia căsătorită se îngrijesc de lucrurile lumii şi se îngrijesc de felul în care pot să-şi facă pe plac unul celuilalt decât de felul în care pot să fie după placul lui Dumnezeu. În 1 Corinteni 12:25, merimnan este folosit cu privire la grija pe care ar trebui s-o aibă membrii Bisericii unii pentru alţii. În Filipeni 2:20, el este folosit pentru grija pe care o va manifesta Timotei faţă de interesele supreme ale Bisericii din Filipi.
În Filipeni 4:6, Pavel îl întrebuinţează pe merimnan atunci când el le spune filipenilor: „Nu vă îngrijoraţi de nimic.”
Este din nou clar că merimnan, la fel ca şi merimna are o nuanţă dublă. Grija faţă de semenii noştri creştini este, evident, diferită faţă de grija manifestată faţă da lucrurile acestei lumi.
Îngrijorările greșite
Vom face în cele ce urmează o incursiune în Noul Testament pentru a vedea în care situaţie îngrijorările sunt greşite. Iată câteva situaţii:
1.Îngrijorarea care provine dintr-o implicare prea mare în lucrurile lumii este întotdeauna greşită (Matei l3:22 comp. Marcu 4:19 şi Luca 6:14; Luca 21:34). Este periculos ca să ajungă cineva atât de implicat în lucrurile lumii, încât să nu mai aibă timp de lucrurile eternităţii. El se află într-o situaţie periculoasă atunci când el acordă atât de multă preocupare, grijă şi concentrare lucrurilor din lume încât lucrurile cereşti sunt împinse afară din sfera preocupărilor lui. Un om poate să fie atât de mult în mijlocul oamenilor, încât nu mai are timp să fie cu Dumnezeu.
El poate să aibă atâtea de spus oamenilor încât nu mai are timp să se roage lui Dumnezeu. Trebuie notat că angajamentul lui în lume poate să implice lucruri care nu sunt rele în ele însele, dar, „lucrurile de mâna a doua pot să fie adesea cel mai periculos duşman al lucrurilor care sunt mai importante.”
2. Îngrijorarea din cauza viitorului este întotdeauna greşită. Ea este greşită pentru că este oarbă; ea nu reuşeşte să vadă mărinimia lui Dumnezeu în lume; dacă Dumnezeu se îngrijeşte de păsări şi de flori, cu siguranţă că se va îngriji de oameni (Matei 6:25, 26, 28-30). Ea este greşită pentru că este inutilă. Cu îngrijorarea nu s-a obţinut niciodată nimic (Matei 6:27). Ea este greşită pentru că este în esenţă nereligioasă (Matei 6:32). Un necreştin poate să se îngrijoreze, dar nu un creştin. Ea este greşită fiindcă reduce capacitatea omului de a face faţă problemelor atunci când acestea apar (Matei 6:34). Îngrijorările nu-l fac pe om mai capabil de a face faţă unei situaţii; ea îl face mai puţin capabil de a se Confrunta cu ea.
3. Îngrijorarea este greşită atunci când ea înseamnă cheltuirea energiei pe lucruri neesenţiale. Iată de ce Marta nu a avut dreptate (Luca 10:41). Nu de o masă copioasă avea nevoie Isus; ci de pace înainte de Calvar.
4. Îngrijorarea manifestată faţă de modul în care se va face faţă împotrivirilor şi încercărilor care vin asupra unui creştin este greşită (Luca 12:11). O dată cu necesitatea va veni şi puterea. Dumnezeu nu îl dezamăgeşte pe omul care îi este credincios.
5. Îngrijorarea legată de modul în care să faci pe placul unor oameni cărora nu trebuie să le faci pe plac este greşită (1 Corinteni 7:32-34).
Nu oamenilor trebuie să căutăm să le facem pe plac; ci lui Dumnezeu. Şi dacă un om se teme suficient de Dumnezeu, el nu se va teme niciodată de oameni.
6. Vindecarea de boala îngrijorării se face aruncându-te pe tine şi toate lucrurile asupra lui Dumnezeu (1 Petru 5:7; Filipeni 4:6).
Cu alte cuvinte, vindecarea de starea de îngrijorare este a realiza că nu suntem lăsaţi să ne descurcăm singuri în viaţă; noi o înfruntăm împreună cu Dumnezeu.
Îngrijorările îndreptățite
În această parte finală vom examina cazurile în care îngrijorările sunt îndreptăţite:
- Este corect să ne interesăm unii de alţii „…pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: mădularele să îngrijească unele de altele” (1 Corinteni 12:25). De fapt, se întâmplă adesea că cel mai bun mod de a ne uita propriile noastre îngrijorări, este de a purta îngrijorările altei persoane. Viaţa devine un obiectiv mai uşor şi mai important atunci când simţim mai mult problemele altora decât le simţim pe ale noastre.
- În special este corect să ne îngrijorăm pentru semenii noştri creştini. „Căci n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca ei, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră.” (Filipeni 2:20). Timotei a fost omul care era capabil să ia asupra lui toate îngrijorările cu privire la necesităţile filipenilor. Nici un creştin nu poate să fie fericit atunci când alţi creştini, de orice culoare sau din orice ţară, sunt la necaz, sub persecuţie şi în nevoi.
- Este corect să te îngrijorezi pentru Biserica lui Cristos. „Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile” (2 Corinteni 11:28). Grija lui Pavel pentru toate bisericile era în acelaşi timp povara şi privilegiul lui. Creştinul se va gândi şi va plănui întodeauna cum poate să-şi slujească mai bine Biserica.
Este adevărat că ni se spune să nu ne îngrijorăm pentru viaţa şi pentru ziua de mâine. Dar ceea ce este interzis este îngrijorarea care j te face să devii lipsit de putere şi nu prevederea care te întăreşte. Este de datoria unui creştin să facă tot ceea ce poate şi să îndrăznească tot ceea ce îi stă în putere iar restul să-l lase în seama lui Dumnezeu. Şi în acelaşi timp, este de datoria creştinului să manifeste aceeaşi grijă, aceeaşi îngrijorare şi aceeaşi nelinişte faţă de semenii lui, faţă de fraţii lui şi faţă de Biserica lui, aşa cum a făcut Dumnezeu.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea