Așa cum menționam în articolul precedent, puritatea creştină este necesară pentru fericire, influenţă şi cer. Pentru aceasta trebuie să avem în vedere următoarele lucruri:
1. Trebuie predicată doctrina curată
Oamenii trebuie învăţaţi puritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Căci spunea psalmistul în acest sens: „Poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii” (Psalmul 19:86). „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119:140). „Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El” (Proverbe 30:5).
Acesta este cel care-l face pe cineva curat: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Apostolul Pavel sublinia acest lucru când scria fraţilor din Efes şi anume că Domnul Isus a curăţit Biserica „prin Cuvânt” (Efeseni 5:26).
Noi suntem îndemnaţi de Dumnezeu să păstrăm Biserica curată. Trebuie să predicăm doctrina curată. Acest lucru îl spunea Pavel lui Timotei pe când se afla în lanţuri, în închisoarea Romei: „Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Cristos Isus” (2 Timotei 1:13). „Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă” (Tit 2:1).
Nu trebuie nici să adăugăm, nici să scoatem ceva din Sf. Scriptură căci însuşi Domnul Isus spunea: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cartea sfântă, scrise în cartea aceasta” (Apocalipsa 22:18, 19).
Puritatea Cuvântului lui Dumnezeu este în primejdie. Corupţia este posibilă. Iată de ce le scria Pavel fraţilor din Corint: „Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos” (2 Corinteni 2:17).
Cei care strică Cuvântul se aseamănă cu negustorii de vinuri care le amestecă pe cele rele cu cele bune şi astfel îi înşeală pe mulţi.
Corupţia este sigură, iar Pavel îi scria lui Timotei în sensul acesta: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile, să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţături după poftele lor” (2 Timotei 4:3).
Oamenii îndrăznesc să-şi amestece părerile, teoriile, filozofiile umane şi greşelile cu Evanghelia pură.
Corupţia condamnă. În epistole se găsesc unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor (2 Petru 3:16). De aceea apostolul Iacov ne îndeamnă: „Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o pedeapsă mai aspră” (Iacov 3:1).
Puritatea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie păzită şi menţinută.
Vegheaţi. Prezbiterii trebuie să vadă faptul că se predică Evanghelia curată de la amvon şi că se predă în aceeaşi manieră şi în clase. În cuvântarea de rămas bun de la Milet, Pavel îi îndemna pe prezbiterii Bisericii: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi Sângele Său. Ştiu bine că după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi” (Fapte 20:28-31).
Avertizaţi. Oricine care predică o Evanghelie stricată trebuie să fie primul mustrat şi avertizat: „Adu-le aminte de aceste lucruri, şi roagă-i fierbinte înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă” (2 Timotei 2:14). Pe Tit îl sfătuieşte: „După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări” (Tit 3:10).
Depărtaţi-vă. Dacă mustrările şi avertizările nu sunt eficiente, părtăşia trebuie retrasă de la cel eretic. (Tit 3:10). Pavel îi îndemna pe fraţii din Roma: „să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii, pe care ați primit-o. Depărtaţi-vă de ei” (Romani 16:17).
2. Trebuie trăite vieţi curate
Puritatea vieţii pentru creştin se găseşte sub formă de învăţătură în întreg Noul Testament.
Noi trebuie să fim curaţi cu inima. Despre cei din categoria aceasta spunea Domnul Isus în Predica de pe munte: „Ferice de cei cu inima curată că ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8); curaţi în vorbire, după cum îndemna şi apostolul Petru în prima sa epistolă: „Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare” (1 Petru 3:10); şi curat în fapte după cum scria şi apostolul Pavel fraţilor din Corint: „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Corinteni 7:1). Domnul Isus este exemplul perfect de curăţie.
Autorii biblici folosesc diverse ilustraţii pentru puritatea creştină. Pavel se referă la o mireasă castă: „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5:25-26). „Căci sunt gelos pe voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată” (2 Corinteni 11:2).
Iov face comparaţie cu aurul: „Dar El ştie ce cale am urmat; şi dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul” (Iov 23:10). Apostolul Petru, referindu-se la întristarea noastră prin felurite încercări pentru puţină vreme, pentru testarea credinţei noastre, arată că aceasta este: „cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea la arătarea lui Isus Cristos” (1 Petru 1:1:6-7).
Domnul Isus face referire la mlădiţa tăiată: „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie” (Ioan 15:2).
Cerul este un loc curat pentru oameni curaţi, aur curat şi apă limpede: „Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.” (Apocalipsa 21:18).
„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.” (Apocalipsa 22:1).
Puritatea vieţii este în primejdie în mod constant. Aceasta este primejduită de pata indiferenţei. Puritate creştină înseamnă zel creştin, Iacov accentua în acest sens: „Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi în lume.” (Iacov 1:27). Religia curată înseamnă slujire înflăcărată pentru Cristos.
Puritatea vieţii se mai află în primejdie şi prin poluările lumescului, Ioan îndemna: „Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2:15) Iar Pavel scria fraţilor din Roma: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) „Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22).
Puritatea vieţii poate şi trebuie să fie menţinută de către fiecare creştin. Ne întrebăm cum? Iată câteva răspunsuri: Prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Psalmistul se exprima astfel: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11) Iar Ioan afirma că: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”(1 Ioan 3:9).
Prin contemplarea nădejdii cerului. Din nou Îl voi cita pe Ioan: „Oricine are nădejdea aceasta în El, Se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3).
Prin mustrare şi disciplină. Avem un exemplu cu privire la păcatul din Biserica din Corint. Hotărârea a fost ca cel care trăia în păcat „să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus” (1 Corinteni 5:5).
3. Dragostea curată trebuie pusă în practică
Puritatea dragostei creştine este accentuată în Noul Testament.
Dragostea frăţească este evidenţa dragostei noastre pentru Dumnezeu. Apostolul Ioan se întreba în acest sens: „Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu , şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1 Ioan 4:20).
Dragostea frăţească este cel mai mare dar pe care-l putem avea.
(1 Corinteni 13). Dragostea frăţească este împlinirea legii. Pavel spunea galatenilor: „Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Galateni 5:14). Puritatea dragostei creştine este întotdeauna în primejdie.
În primejdia ignoranţei. Ne-am putea gândi că acest frate sau soră n-are nevoie sau nu doreşte dragostea noastră, deşi de fiecare dată acesta sau aceasta are nevoie de ea.
În primejdia egoismului. Pavel îi îndemna pe filipeni: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora” (Filipeni 2:4).
În primejdia făţărniciei. În acest sens, acelaşi apostol, le recomandă fraţilor din Roma: „Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Romani 12:9). Puritate înseamnă „eliberare de motive sinistre sau improprii”. Şi apostolul Petru accentua acest lucru: „Deci ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi, neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima” (1 Petru 1:22).
Puritatea dragostei creştine trebuie să fie dezvoltată şi pusă în practică.
Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu despre importanţa şi frumuseţea dragostei frăţeşti. În cartea a doua a lui Samuel avem un pasaj care redă cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi Fiul lui Ionatan. Versetul 26 din cap. 1 al cărţii menţionată mai sus, exprimă dragostea lui David pentru Ionatan: „Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai presus de dragoste femeiască.”
Trebuie să ne rugăm pentru abilitatea de a-i iubi pe alţii mai mult. Să folosim puţinele prilejuri pe care le avem pentru a arăta dragostea noastră altora. Nu aştepta să faci ceva măreţ – doar un cuvânt sau un dar vor face aşa de mult.
Intenţia lui Cristos a fost ca Biserica Lui să fie curată în doctrină, viaţă şi dragoste. Fiecare are o responsabilitate pentru curăţia personală, iar dacă fiecare îşi va face partea sa, Biserica va fi curată.
Vezi biserica în puritatea şi frumuseţea ei? Aminteşte-ţi că cerul este casa celor curaţi şi binecuvântaţi.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea