Există unele lucruri despre care omul crede că vor acoperi păcatul, dar care, de fapt, nu pot face acest lucru:
- Tăgăduirea păcatului: dacă cineva îşi tăgăduieşte păcatele toate zilele vieţii sale, aceasta nu-i va acoperi păcatele. „Căci toți au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi.” (1 Ioan 1:8-10)
- Ascunderea păcatului: este posibil să-l ascunzi de om, dar imposibil să-l ascunzi de Dumnezeu. În Geneza citim că, după păcătuire, „omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.” (Geneza 3:8).
Acan a recunoscut că a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi a spus ce a făcut: „Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.” (Iosua 7:21) Iată de ce autorul Epistolei către Evrei afirmă clar: „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face.” (Evrei 4:13).
David, în mod prefăcut, a încercat să-şi ascundă păcatul pentru un timp, dar numai cu mizerie şi agonie spunea el: „Câtă vreme am tacut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.” (Psalmul 32:3) Solomon comenta şi el în acest sens: „Cine ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte și se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbele 28:13) Aceasta este acoperirea omului, şi nu a lui Dumnezeu.
- Refuzul de a gândi despre păcat: unii oameni zic: „Voi uita de el astăzi și mă voi gândi la el mâine.” David a încercat aceasta, dar a fost imposibil pentru el. El mărturisea: „Căci îmi cunosc bine fărădelegilei și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.” (Psalmul 51:3).
Poate fi posibil ca timpul să-ţi cauzeze ţie şi altora să uitaţi păcatul, dar la Dumnezeu, „o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi” (2 Petru 3:8). Dumnezeu îşi aduce aminte de păcatele tinereţii, care n-au fost niciodată acoperite, tot atât de bine ca de cele făcute cu o clipă în urmă. Timpul nu vindecă toate lucrurile, pentru că timpul nu acoperă păcatul.
Distanţa: alţii încearcă să fugă de păcatele lor. Un soţ şi-a părăsit soţia şi copiii undeva într-un oraş din sudul ţării şi a fugit în partea de vest şi s-a căsătorit din nou. Cu timpul, cei care-l cunoscuseră, la întoarcerea acasă, l-au găsit trăind în păcat. El n-a putut fugi de fraţi, mult mai puţin de Dumnezeu.
Iona a încercat să fugă de Dumnezeu, fără să înţeleagă atotprezenta lui Dumnezeu, atât de frumos exprimată în Psalmul 139:7-12: „Unde mă voi duce departe de fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo, dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: «Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!», iată că nici întunericul nu este întunecos pentru Tine: ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina.”
Faptele bune: „Voi termina cu păcatul şi voi face fapte bune.” O rezoluţie frumoasă, dar aceasta nu va acoperi păcatele trecute.
David s-a gândit la aceasta: „Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aş fi adus: dar Ție nu-ți plac arderile de tot.” (Psalmul 51:16) Cuvintele cântării 167 sunt adevărate: „Faptele câte-am lucrat, Legea Ta le-a judecat, Orişicât eu m-aş lupta, Plângând ziua şi noaptea: De păcat nu m-ar scăpa. Numai sfântă mila Ta.” (Cântările Evangheliei, Ediţia a X-a, Chattanooga, TN. USA, 1992, p. 70).
Dumnezeu Singur poate acoperi păcatele şi numai în termenii Săi.
1.Iertarea lui David: el a trăit sub Legea lui Moise, iar păcatele Sale au fost acoperite când s-a pocăit, s-a rugat şi şi-a oferit jertfa.
2.Iertarea păcătosului străin astăzi: sângele lui Cristos îi acoperă păcatele în momentul în care el întruneşte termenii pe care Dumnezeu i-a stabilit în Noul Legământ al lui Cristos. Aceştia sunt: credinţa (Fapte 15:9), pocăinţa (Fapte 3:19), mărturisirea (Romani 10:10), botezul (Fapte 22:16).
3.Iertarea copilului lui Dumnezeu care a păcătuit: sângele lui Cristos îi acoperă păcatele când: se pocăieşte, îşi mărturiseşte păcatul şi se roagă pentru iertare (Fapte 8:22; Iacov 5:16, 1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”)
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea