În ebraică apare cuvântul bayit, care înseamnă casă. În Biblie acest termen indică nu numai pe cei ce locuiesc sub același acoperiș: ,,Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta” (Exod 12: 4), dar și „casa lui Israel“, adică populația israelită în ansamblu, considerată ca o singură familie: „Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și când colo iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate, și când colo iată strigăte de apăsare! “ (Isaia 5:7).
Expresia bet′abh semnifică literalmente casa tatălui, iar michpaHah reprezintă clanul: „șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol încinși cu armele lor de război“ (Judecători 18: 11).
Familia lua ființă în urma unui act de căsătorie, cu excepția rudelor foarte apropiate (consanguini sau afini); israeliților le era permis să se căsătorească în cadrul rudeniilor. De exemplu, Isaac s-a căsătorit cu Rebeca: „te vei duce în țara și la rudele mele, să iei nevastă fiului meu Isaac“ (Genesa 24:4), Iacov cu Rahela și Lea: „Scoală-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale“ (Genesa 28:2). Și Laban a răspuns: „ Mai bine să ți-o dau ție, decât să i-o dau altuia. Rămâi la mine. “ (Genesa 29:19).
În majoritatea cazurilor, rudele erau acelea care aranjau căsătoria copiilor lor. Logodnicul plătea o zestre tatălui logodnicei sale („Cereți-mi o zestre cât de mare și cât mai multe daruri și voi da tot ce-mi veți zice.“(Genesa 34:12). „Dacă un om înșală pe o fată nelogodită, și se culcă cu ea, îi va plăti zestre și o va lua de nevastă.“ (Exod 22:16). „ Saul a zis: Așa să vorbiți lui David: ‹Împăratul nu cere nici o zestre, ci dorește să răzbune pe vrăjmașii lui.› Saul avea de gând să cadă în mâinile filistenilor.“(1 Samuel 18:25) sau lucra el. Iacov a rămas 14 ani în slujba socrului său. Acest din urmă procedeu nu mai era aplicabil în timpul monarhiei. Tânăra soție părăsea casa părinților ei spre a se alătura soțului.
La început căsătoria a fost monogamică, însă pe timpul patriarhilor a apărut poligamia. Avraam a procedat conform obiceiurilor timpului, obținând un copil prin roaba lui, Sara fiind sterilă: „Sarai, navasta lui Avraam, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. Și Sarai a zis lui Avraam: Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea. Avraam a ascultat cele spuse de Sarai.“ (Genesa 16:1-2). Dar poligamia nu se înscria în planurile lui Dumnezeu. Astfel, în Biblie, Israel este descris ca fiind singura soție a lui Dumnezeu: „Așa vorbește Domnul: Unde este cartea de despătțire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre cei ce M-au împrumutat v-am vândut?Vedeți, din pricina fărădelegilor voastre ați fost vânduți și din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.“ (Isaia 50:1) . „Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o venastă din tinerețe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.“ (Isaia 54: 6-7). „Nu te vor mai numi părăsită și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi Beula (Măritată), căci Dumnezeu Își pune plăcerea în tine și țara ta se va mărita iarăși. Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.“ (Isaia 62: 4-5). „Du-te și strigă la urchile cetății Ierusalimului: Așa vorbește Domnul: ‹Mi-aduc aminte de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesămănat.›“ (Ieremia 2:2) „te-am înmulțit cu zecile de mii, ca iarba de pe câmp, și ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns de o frumusețe desăvârșită; ți s-au rotunjit țâțele, ți-a crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot.“ (Ezechiel 16:7). „Altfel, o dezbrac în pielea goală, cum era în zilele nașterii ei, o fac ca o pustie, ca un pământ uscat și o las să moară de sete! Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie. Mama lor a curvit; cea care i-a născut s-a necinstit; căci a zis:‹Voi alerga după ibovnicii mei, care îmi dau pâinea și apa mea, lâna și inul meu, untdelemnul și băuturile mele!›“(Osea 2:4-5).
Printre cărțile Bibliei care tratează subiectul cu prioritate, amintim cartea Rut. „Naomi a zis nurorei sale: “Să fie binecuvântat de Domnul care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost și pentru cei ce au murit.“„Omul acesta este rudă cu noi“, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.“ (Rut 2: 20).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea