„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară,
ci să aibă viaţă veşnică”. Ioan 3:16
Domnul Isus Şi-a întins mâinile, iar soldaţii romani L-au pironit pe o cruce de lemn. Durerea a fost îngrozitoare. Domnul Isus era răstignit. Mulţimea de oameni Îl batjocoreau şi ziceau: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!” (Matei 27:40).
Pentru că Isus era Fiul lui Dumnezeu, nu a coborât de pe cruce. Dumnezeu Tatăl a pus păcatul lumii întregi asupra Fiului Lui perfect. „Pe Cel [Isus] ce n-a cunoscut păcat, El [Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21). Domnul Isus a murit pe cruce de bună voie, iar prin sângele Lui a îndepărtat pedeapsa cerută de Dumnezeu pentru
păcatul nostru. După câteva ore, s-a lăsat întunericul peste toată ţara. Isus a strigat cu glas tare: „Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Matei 27:46). Dumnezeul sfânt şi perfect nu putea să privească la Fiul Lui, care luase asupra Lui păcatul lumii. Mai târziu, Isus a zis: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez Duhul!” (Luca 23:46). Când Domnul Isus a luat pedeapsa pentru păcat pe cruce, El a făcut tot ce era necesar ca să fie numit Mântuitor.
Doamne, mulţumesc că ai fost gata să-Ţi trimiţi Fiul să moară în locul meu. În Numele Domnului Isus. Amin.
A.M.E.C., Cartea întrebărilor cu meditații – volumul 1