„Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” Matei 1:1
Genealogia lui Isus Cristos nu constituie un pământ sterp pentru predicare și învățătură. Aceasta dă roadă bogată pentru oricare persoană care va căuta rădăcinile lui Isus. Ce ne arată această genealogie?
- Genealogia lui Isus Cristos arată ca Isus este moștenitorul legal al tronului lui David.
Genealogia nu este dată pentru a satisface curiozitatea omului legată de rădăcinile lui Isus, nici pentru a da urmașilor Săi un motiv pentru a se lăuda cu strămoșii Săi. Departe de aceasta. Matei trasează rădăcinile lui Isus Cristos cu scopul de a dovedi că el este Mesia cel promis.
Mesia urma să fie fiul lui Avraam și fiul lui David; cu alte cuvinte, El urma să fie descendent al ambilor.
Dumnezeu a dat lui Avraam și seminției sale (Mesia) promisiunea binecuvântărilor din întreaga lume (Gen. 12:1-3; 22:18).
Dumnezeu a dat lui David și seminției sale (Mesia) promisiunea stăpânirii veșnice (2 Sam. 7:12; Ps. 39:3; 132:11).
Iudeii au crezut aceste promisiuni ale lui Dumnezeu. Așadar, Matei încearcă să dovedească faptul că Isus „care este numit Cristos” (Mat. 1:16) este fiul promis al lui Avraam și fiul promis al lui David (Mat. 1:1).
Să observăm cât este de des Isus numit fiul lui David (Mat. 12:23; 15:22; 20:30-31; 21:9, 15; Fapt. 2:29-36; Ro. 1:3; 2 Tim. 2:8; Apoc. 22:16). Acesta era titlul comun și conceptul popular al lui Mesia. Generație după generație de iudei au tânjit și căutat izbăvitorul promis lui Israel. Poporul s-a așteptat ca El să fie un mare general care va izbăvi și va restaura națiunea la măreția ei; de fapt, ei s-au așteptat ca El să facă din națiune centrul stăpânirii universale. El, sub Dumnezeu, va cuceri lumea și va centra slava și maiestatea lui Dumnezeu Însuși în Ierusalim. De la tronul Său, tronul lui David, El va executa „focul mesianic al judecății” asupra națiunilor și popoarelor lumii. Dacă Matei poate dovedi că rădăcinile lui Isus merg tot drumul înapoi la David și Avraam, el va fi demonstrat cât de serios trebuie omul să ia pretențiile lui Isus ca fiind Mesia.
Două gânduri desprindem de aici:
Credincioșii vor avea părtășie în binecuvântările lui Avram și în domnia eternă promisă de David. (Ro. 4:11,16; Ps. 89:3-4; Is. 9:6-7; 11:10; Ro. 14:9; Ef, 1:18-22).
„Isus, care este numit Cristos” (Matei 1:16) a venit de fapt prin linia lui Avraam și David.
Toți trebuie să luăm această pretenție în serios. El însuși a lansat pretenția de Mesianism, iar El are generații de oameni care mărturisesc faptul că au experimentat prezența și puterea Sa ca Mesia. Matei a început prin a descrie mărturisirea și forfota a mii de oameni cre L-au urmat. Dacă Cristos și urmașii Săi spun adevărul, atunci lumea face o greșeală fatală în respingerea lui Cristos. (Mat. 27:11; Ioan 18:36-37).
2. Genealogia încurajează pe credincioșii răspândiți pe tot pământul.
Printre fiii lui Iacov, doar Iuda a fost un strămoș al lui Cristos. Atunci de ce sunt cei unsprezece frați ai săi, toți fii ai lui Iacov, listați în genealogie? Există probabil un singur motiv principal. Fiecare iudeu a știut că el venise prin linia lui Iacov. Fiecare iudeu era un descendent al unuia din fiii lui Iacov. În timpul scrierii lui Matei, Roma domina lumea. Roma, întocmai ca și babilonienii, îi împrăștiaseră pe iudei peste tot în lume. Matei dorea să-i încurajeze pe iudei prin a-i asigura de faptul că erau descendenți ai fiilor lui Iacov și prin rumare ei avea o parte în Cristos, adevăratul Mesia. Ei erau toți în linie pentru a primi promisiunile făcute lui Avraam și seminției sale și de a fi adunați din nou la un loc împreună sub stăpânirea seminției lui David.
Desprindem și de aici un gând foarte interesant. Credincioșii se simt uneori răspândiți peste tot: singuri, frustrați, cu depresie, fără scop, sens sau semnificație în viață. Ei simt că Dumnezeu nu le va răspunde și nu le va întruni nevoile. Matei spune la fiecare faptul că fiecare credincios se află pe linia de a primi promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Avraam și lui David. Dumnezeu întrunește nevoile credinciosului în Cristos și va împlini toate promisiunile Sale în El. („prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti…” – 2 Petru 1:4; „Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică.” – 1 Ioan 2:25; „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” – Romani 8:16-17; „pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.” – Tit 3:7).
3. Genealogia lui Isus Cristos simbolizează mila slăvită a lui Dumnezeu
Este ceva neobișnuit să găsești numele femeilor în genealogii. Ele sunt listate în spița neamului lui Isus ca un semn al milei lui Dumnezeu.
Tamar a fost o seducătoare și o femeie adulteră pe care Dumnezeu a atins-o (Geneza 38:24).
Rahab era dintre neamuri respinsă de iudei. Ea a fost o prostituată care a fost salvată de la judecată pentru că a avut credință în Dumnezeu și în Israel ca popor al Său (Iosua 2:1).
Rut era o cetățeancă a unei națiuni urâtă de iudei, dar ea a fost o femeie care a ales să devină asociată cu Dumnezeu și poporul Său (Rut 1).
Batșeba a păcătuit cu David în mod deliberat, dar ea a căutat iertarea lui Dumnezeu împreună cu David (2 Samuel 11-12).
Desprindem de aici 2 gânduri:
Nu există bariere în calea milei lui Dumnezeu. El va avea milă de oricine, indiferent de sex, naționalitate sau păcat. Priviți la cele patru femei listate în genealogia lui Cristos. Cât de minunată este mila lui Dumnezeu.
Există un tablou minunat al celor patru femei listate în rădăcinile lui Isus, un tablou minunat al evangheliei lui Cristos: păcatele lor sunt iertate, iar ele sunt acceptate de Dumnezeu fiind ale Sale.(Efeseni 2:3-5; Efeseni 1:7; Tit 3:5).
4. Genealogia lui Isus Cristos demonstrează că harul lui Dumnezeu nu este moștenit; el este dat după cum El voiește
Există atât regi buni, cât și răi în spița neamului lui Cristos. Faptul pentru care un rege a fost bun, nu însemna că bunătatea lui era moștenită de regele următor.
Regii cei buni dați în vs. 7-8 sunt:
Solomon (2 Regi 1:1-11-11:43).
Asa (1 Regi 15:9-24; 2 Cronici Cap. 14-16).
Iosafat (sau Iehoșafat, 2 Cronici Cap. 17-20).
Regii cei răi sunt:
Roboam (sau Rehoboam, 1 Regi 11:43).
Abia (sau Abijab, 2 Cronici 12:16).
Ioram (sau Iehoram 2 Regi 8:21-24; 1 Cronici 3:11).
Și de aici reiese un gând: evlavia și neprihănirea nu sunt moștenite. Nici un singur rege n-a fost în stare să-și transfere natura la regele următor. Fiecare ființă umană stă ca individ înaintea lui Dumnezeu și este responsabil pentru viața sa proprie și purtarea sa (Ioan 1:12-13). O persoană poate avea părinți evlavioși și o familie evlavioasă, dar evlavia nu este transferată de la o persoană la alta. O persoană trebuie să se confrunte cu Isus Cristos personal. (Matei 3:8-9; Ioan 1:12-13).
5. Genealogia lui Isus Cristos accentuează puterea lui Dumnezeu de a-și ține promisiunile Sale.
Puterea lui Dumnezeu se vede în evenimente particulare.
- Puterea lui Dumnezeu se vede în izbăvirea poporului Său prin vremuri teribile (de exemplu: robia babiloniană). De ce este robia babiloniană așa de proeminentă în genealogia lui Cristos (v. 11, 12)? Matei dorește să accentueze un mare fapt. Dumnezeu singur a putut mântui un neam al unui popor printr-o așa de mare încercare. Babilonienii au luat oamenii națiunilor pe care ei le-au cucerit și i-au împrăștiat în masă peste tot în lume. Prin astfel de metode ei au distrus națiunile cucerite. Genrațiile care au urmat și-au uitat identitatea și loialitatea față de vechea patrie și s-au atașat țării lor prezente. Dar nu tot așa stau lucrurile cu Israel. Matei spune că Dumnezeu i-a păstrat pe iudei prin imposibil, o încercare de a-i eticheta ca națiune. Iar Dumnezeu a făcut acest lucru cu scopul de a păstra linia lui Mesia care venise acum. (Isa. 45:8-9).2. Puterea lui Dumnezeu se vede în trimiterea lui Isus Cristos, Mesia.Două gânduri se desprind de aici:
a). Este un fapt istoric acela că Dumnezeu a păstrat poporul iudeu prin orice încercare nebună de a-i discredita. Printr-o astfel de putere, El a împlinit promisiunea de a-L trimite pe Fiul Său prin linia lui Avraam și David. Fiecare persoană trebuie să observe aceasta atât ca un avertisment, cât și ca o speranță.
b). Dumnezeu i-a păstrat pe iudei prin robia babiloniană. El și-a ținut promisiunea de a-L trimite pe Mesia. Credinciosul poate să se odihnească fiind asigurat de promisiunile și puterea lui Dumnezeu, căci El va împlini toate promisiunile Sale. Lumea poate fi biruită: disperarea, depresia, descurajarea, goliciunea, singurătatea și lipsa de scop pot fi cucerite. Biruința este asigurată în promisiunile Sale (1 Cor. 10:13; 2 Cor. 1:20-22; 2 Cor. 4:17; 1 Ioan 5:4-5).
Au trecut secole înainte ca Dumnezeu să-și împlinească promisiunea Sa de a trimite lumii un Mântuitor. Mulți disperaseră, alții uitaseră credința. Erau unii care au mers așa de departe încât au ajuns să-și bată joc și să-i persecute pe cei care credeau. Dar „la împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său…” (Gal. 4:4). Există o aplicație aici pentru a doua venire a lui Cristos: „Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui?” (2 Pe. 3:3-4).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea