Psalmul 32 este numit „Psalmul unui om făcut nou”. El este unul dintre cei şapte psalmi penitenţiali ai lui David, scris după păcatul său cu Batşeba, vizita lui Natan, pocăinţa şi iertarea sa. David este pentru noi un expert în această chestiune presantă şi personală a păcatului, pentru că el însuşi a fost un mare păcătos.
Dacă David a fost unul dintre cei mai mari sfinţi ai Scripturii, el a fost, de asemenea, unul dintre cei mai mari păcătoşi ai Scripturii. El a păcătuit cu aroganța unei răzvrătiri şi cu profunzimea unei şiretenii şi înşelăciuni care ne-ar uimi, dacă nu ne-am cunoaşte păcătoşenia propriei noastre inimi.
David îşi începe psalmul cu o fericire. Păcatul este iertat! Este acoperit! Pata ruşinoasă a păcatului său a fost diminuată, înlăturată din fața ochilor Săi, acoperită înaintea lui Dumnezeu, şi asta-i tot ce contează.
Cuvântul „a acoperi” este folosit în diferite sensuri în Biblie:
- A acoperi cu protecție: „Te acopăr cu umbra mâinii Mele.”(Isaia 51:16)
- A acoperi cu distrugere: „Căci aşa vorbeşte Domnul: «Când te voi preface într-o cetate pustie, ca cetăţile care n-au locuitori, când voi ridica împotriva ta adâncul şi când te vor acoperi apele cele mari…»”(Ezechiel 26:19)
- A acoperi cu iertare, a îngropa păcatele noastre: „Tu ai iertat vina păcatului meu.”(Psalmul 32:5b).
Există alte figuri de stil folosite pentru iertarea păcatelor: „El suferinţele noastre le-a purtat” (Isaia 53:4); „să vi se şteargă păcatele” (Fapte 3:19); „fii spălat de păcatele tale”(Fapte 22:16); „vindecat”(Psalmul 6:2).
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea