1.Naşterea din nou este necesară din cauza naturii umane definite de către Biblie, unde se spune răspicat că omul, lipsit de slavă, se află în imposibilitatea părtăşiei cu Dumnezeu, a unei relaţii cu El. Omul cel vechi e degradat aproape total.
Iată cum îl prezintă Biblia:
a. Proorocul Isaia se referea în debutul cărţii sale la necredinţa şi pedeapsa lui Israel. Indicând capul ca simbol, Isaia sublinia că „tot capul este bolnav…” (Isaia 1:5).
b. Apostolul Petru descrie o altă componentă importantă a organismului observând că „le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit.” (2 Petru 2:14).
c. Psalmistul, în altă parte, descrie chiar limba omenească: „Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti! Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare.” (Psalmi 52:2-4). Ideea este ontinuată de apostolul Iacov în epistola sa: „limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari… Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul…. Toate soiurile de fiare… se îmblânzesc… dar limba nici un om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.” (Iacov 3:5-8).
d. Apostolul Pavel descrie gâtlejul într-una din epistolele sale: „gâtlejul lor este un mormânt deschis” (Romani 3:13).
e. Întorcându-ne la proorocul Isaia, el descrie şi mâinile în aceeaşi manieră condamnatoare: „mâinile vă sunt pline de sânge”, „mâinile vă sunt mânjite de sânge şi degetele de nelegiuiri” (Isaia 1:15;59:3).
f. Patriarhul Iov se referă la oase când spune: „oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână” (Iov 20:11), iar psalmistul, cunoscând acest lucru, îl roagă pe Dumnezeu să nu-şi aducă aminte de „greşelile” din tinereţea lui, nici de „fărădelegile” sale (Psalmi 25:7).
g. Lăuntrul este de asemenea păcătos: „căci nu este nimic adevărat în gura lor, inima le este plină de răutate…” (Psalmi 5:9).
h. Mintea omului este sub blestem, murdărită. Apostolul Pavel a scris lui Tit că „pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat; până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate” (Tit 1:15), iar romanilor le reamintea că oamenii „fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în conştiinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia firii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28).
i. Gândurile omului sunt rele şi nelegiuite. Proorocul Isaia scria răspicat: „Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor” (Isaia 59:7). Acelaşi lucru îl sublinia Domnul nostru Isus Hristos când spunea că „dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile…” (Marcu 7:21).
j. Priceperea, raţiunea omului este întunecată. Spunea Pavel efesenilor că oamenii sunt „străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor” (Efeseni 4:18).
2. Deşi, într-un sens, oamenii sunt fiii lui Dumnezeu, prin creaţie – „suntem din neamul Lui” (Fapte 17:28) – totuşi, numai prin naşterea din nou intrăm în familia spirituală a lui Dumnezeu, care este Biserica lui Hristos. „Aşadar voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu.”(Efeseni 2:19).
Prin natură decăzută, Biblia îi numeşte pe oameni fără echivoc: „copii ai mâniei” (Efeseni 2:3), „fiii neascultării” (Efeseni 2:2), „copiii diavolului” (l Ioan 3:10; Matei 13:38; 23:15). În mod direct un astfel de nume i-a fost dat lui Elima, vrăjitorul (Fapte 13:10). Pentru a putea deveni copii ai lui Dumnezeu printr-o nouă transformare, trebuie să devenim copii prin naştere în casa Sa, în familia Sa. Ca să fii cetăţean natural al unei ţări trebuie să te naşti în ea.
În familia divină intri prin naştere divină, nu umană. Este o a doua naştere, nu prin părinţi biologici, fizici, ci spirituali.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea