„Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.” – Efeseni 5:25-27
Necesitatea purităţii creştine se găseşte ca învăţătură în tot Noul Testament. Cristos a murit pentru puritatea Bisericii („S-a dat pe Sine pentru ea”). Sfaturi cu privire la puritate sunt multe: „încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). Scriindu-i lui Timotei, apostolul Pavel îl îndeamnă pe acesta: „Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat.” (1 Timotei 5:22). Iar apostolul Iacov, vorbind despre religiune curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, sublinia că aceasta este: „să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume” (Iacov 1:27). Iar mai departe scria: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!” (Iacov 4:8).
Adeseori cântăm despre puritate: „Curăţit eşti de păcat şi înnoit? Curat prin sângele lui Isus? Eşti născut din nou de patimi mântuit? Curat prin sângele lui Isus? Curăţit eşti şi tu? Prin sângele răscumpărător? Haina ţi-e curată ca şi zăpada? Prin sfânt sânge al lui Isus? Să arunci doar de pe tine păcatul, fii curat în sânge al lui Isus! Vezi izvorul curge, spală-te acum! Prin sfânt sânge al lui Isus.” (Cântarea 153, Cântările Evangheliei, Baptist International Missions, Chattanooga, TN, 1992, p. 64).
„Aş vrea să fiu ca înger, Curat şi nepătat; Coroană s-am pe frunte, şi harpă de cântat. Curat şi fără de pată, Cu totul transformat, înconjurat de îngeri, Stau la-l meu împărat” (Cântarea 482, Cânt. Evangheliei pag. 194).
Cea mai mare primejdie a Bisericii este impuritatea sau necurăţia. Prea frecvent auzim astfel de exprimări ca: „Eu nu sunt sfânt”, „Nu fii o ciudăţenie”, „fraţi puritani” etc.
Prea mulţi s-au compromis, au coborât standardele şi s-au amestecat cu cei din lume. Lucrul acesta l-a observat şi profetul Osea în vremea sa: „Efraim se amestecă printre popoare. Efraim este o turtă, care n-a fost întoarsă” (Osea 7:8).
Puritatea creştină este necesară pentru fericire, influenţă şi cer.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea