„Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună” (Psalmul 133:1)
Acest psalm, deşi este foarte scurt, se ocupă cu ceva foarte important. El vorbeşte despre cât de importantă este unitatea. Este plăcut ca fraţii să locuiască în unitate. Desigur bisericile Domnului trebuie să locuiască împreună în unitate. Isus a spus că o casă dezbinată împotriva ei nu va sta în picioare. Există o mulţime de biserici care sunt pe moarte şi care ies din sfera existenţei datorită acestui lucru. Nu există unitate între membri şi nici înţelegere, în schimb există opusul unitătii, adică discuţii și luptă. Există partide ca în biserica din Corint. (1 Corinteni 3:1-3).
Unitatea în Biserică este necesară pentru pace.
- Pace cu Stăpânul.
Cei mântuiţi sunt instruiţi să lase ca pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimă. „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi să fiţi recunoscători.” (Coloseni 3:15).
Trebuie să fie un acord între Domnul şi pacea Lui. Trebuie să fie unitate pentru ca pacea să abunde. Profetul Amos spunea: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3).
- Pacea inimii.
Pacea lui Dumnezeu trebuie să domnească în inima credinciosului.
Noi trebuie să experimentăm pacea inimii. Această pace întrece orice pricepere. Despre ea, apostolul Pavel afirma că „vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7).
Această pace ne va asigura că vom fi în unitate cu alţii. „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3).
- Pace cu membrii.
Pentru a fi pace trebuie să fie unitate în rândul membrilor unei biserici locale. Noi trebuie să trăim în pace cu toţi oamenii pe cât posibil. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). Prinţul Păcii, Isus Hristos, ne determină sa fim în pace şi să trăim în pace cu alţii şi în special cu familia bisericii noastre.
Unitatea în Biserică este necesară pentru iertare.
- Păcat cu vorbele.
Fiecare credincios trebuie să studieze şi să aplice Efeseni 4:29 în viaţa de fiecare zi: „Nici un cuvânt stricat sa nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.”
Din următoarele pasaje vom vedea că putem păcătui cu vorbele noastre. „Orice amărăciune, orice iuţime, orice manie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31). „Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire…”(1 Petru 2:1). Cuvintele pot fi arme cu care să rănim sau instrumente cu care să ne ajutăm unii pe alţii.
Noi putem de asemenea păcătui cu manifestările noastre. Efeseni 4:31 şi 1 Petru 2:1 se ocupă de manifestările oamenilor. Tu poţi avea o atitudine rea. Tu poţi avea un fel rău de a te manifesta si de a te exprima. Poţi merge pe o cale greşită. Manifestările noastre trebuie descrise ca roadă a Duhului (Galateni 5:22,23). Manifestările noastre trebuie să fie amabile ca şi vorbele noastre.
- Păcat cu faptele.
Acţiunile noastre pot deveni păcat împotriva altora. Tu poţi face ceva împotriva altcuiva. Tu poţi încerca să răneşti oamenii cu acţiunile tale. Oamenii fură, ucid şi bat pe alţii, împuşcă pe alţii, etc. Acestea sunt acţiuni care-i rănesc pe alţii. Tu poţi comite adulter. Poţi minţi în legătură cu ceva. Poţi fi un martor fals. Trebuie să căutăm iertarea Domnului şi a altora. Aceasta este necesară pentru unitate.
Unitatea Bisericii este necesară pentru curăţie.
Păcatul distruge curăţia.
Domnul ne învaţă să fim sfinţi după cum şi El este sfânt. „Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:15-16).
Lui Tit Pavel îi scria: „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie…” (Tit 2:11 – 12). Cei mântuiţi trebuie să trăiască cu evlavie și cu dreptate pentru Domnul.
Păcatul distruge pacea.
O biserică curată va spori pacea într-o biserică. Lipsa curăţiei va cauza o ruptură în pace. Dumnezeu a intenţionat ca poporul Său să fie unul paşnic în comunitatea din care face parte. Mulţi acţionează neevlavios şi distrug pacea în familii şi biserici.
Păcatul distruge iertarea.
Domnul este iubitor şi iartă păcatul. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Domnul vrea ca poporul Său să fie un popor iubitor şi iertător. Rugăciunea model ne învaţă nevoia şi importanţa iertării altora. (Matei 6:9- 15). Unitatea Bisericii este necesară pentru scop.
Însărcinare
Bisericile Domnului există pentru scopul predicării Evangheliei în toata lumea. Bisericile trebuie să înveţe toate poruncile Domnului. „Duceţi-vă şi faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19 – 20).
Unitatea bisericii este necesară pentru ca bisericile să-și ducă la îndeplinire scopul.
Cooperarea
Membrii individuali au nevoie să coopereze şi să lucreze împreună pentru a îndeplini scopul bisericii lor. Noi trebuie să ne iubim unul pe celălalt. Noi trebuie să ne asemănăm în gândire. Noi trebuie să fim în relaţie bună cu Dumnezeu pentru a fi şi într-o relaţie bună unul cu celălalt.
Diavolul va fi la lucru încercând să distragă poporul lui Dumnezeu de la a face lucrarea lui Dumnezeu.
„Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit sa vă vorbesc ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1 Cor.3:l – 3). Diavolul este duşmanul şi potrivnicul lui Dumnezeu, al poporului şi bisericii Sale. Diavolul va încerca să cauzeze lupta şi ruptura în rândul poporului lui Dumnezeu.
Unitatea Bisericii este necesară pentru progres.
Progresul personal.
Trebuie să fie acea unitate în vieţile noastre personale şi viaţa bisericii pentru a fi un progres în vieţile noastre.
Unitatea ne ajută să facem progres pentru cauza Domnului. Progresul va fi unul personal, Înainte şi în sus trebuie să fie dorinţa noastră în Domnul.
Progresul părtășiei.
Noi avem nevoie de o mare părtaşie cu Domnul. Apostolul Ioan, în prima sa epistolă, stabileşte cheia pentru acea părtăşie: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:6-7).
Noi avem nevoie de o mare părtăşie unii cu alţii în Domnul. În acest sens apostolul Pavel le scria fraţilor din Colose: „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricina să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpâneasca în inimile voastre şi fiţi recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”(Coloseni 3:12 – 17).
Noi trebuie să dorim şi să lucrăm spre o mai mare părtăşie unul cu ce celălalt.
Progresul roditor.
Ca indivizi noi trebuie să dorim să aducem roadă, mai multă roadă, şi multă roadă pentru Domnul. Căci spunea El cândva: „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă o curăţeşte ca să aducă şi mai multa roadă…”(Ioan 15:1 – 8).
Atunci când unitatea abundă noi putem fi mai roditori în Domnul și pentru Domnul.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea