Bisericile din epoca post apostolică și conducătorii lor au schimbat multe practici și doctrine. A fost schimbat botezul adulților cu cel al copiilor mici invocându-se drept argument casa Ștefanei cum că acolo ar fi fost și copii. Sau ce se întâmplă dacă copilul moare nebotezat? Au fost introduși termenii de naș și nașă care nu fac parte din învățătura Noului Testament.
Pe la sfârșitul secolului al II-lea, Clement Romanul stabilește ierarhia în biserică. Apar preoții și ritualul preluat de la evrei cu cădelnița, veșminte preoțești, altar, ș.a. Bisericile seculare afirmă că preoții descind din apostoli. Nici pomeneală. Mai mult, în traducerea sfântului sinod a Bibliei, se spune în fapte 14:23 că Pavel a hirotonisit preoți în timp ce în originalul grecesc este prezbiteroi, adică bătrâni sau supraveghetori. Lucrul acesta îl susține și profesorul Rămureanu în Istoria Bisericii Universale, Vol. 1. Este întărită apoi explicația de către I. Bria și Mircea în dicționarele de teologie ortodoxă. Noul Testament vorbește doar Isus ca Mare Preot (Evrei 10:1-10), iar apostolul Petru despre preoția universală a celor credincioși (1 Pe. Cap. 1-2).
Din momentul în care copiii mici sunt „creștinați” dispare noțiunea de Naștere din nou despre care Isus vorbește cu Nicodim în Ioan cap. 3:1 și urm.
Mărturisirea păcatelor la preot (spovedania) precum și mijlocirea acestuia la Dumnezeu nu fac parte din învățătura lui Isus și a apostolilor. La fel și învățătura despre moaște, închinarea la sfinți, cultul morților, cultul fecioarei sunt adăugate mai târziu și stabilite la diverse sinoade ecumenice. Să nu uităm nici de închinarea la icoane și luptele date împotriva lor prin secolele VII-VIII.
Creștinismul a ajuns ca o apă tulbure de-a lungul veacurilor. La izvor însă e limpede și curat. Și acest izvor este învățătura lui Isus și cea a apostolilor. Atât și nimic mai mult. Doar evangheliile și epistolele sunt inspirate de Duhul Sfânt.
Din această cauză a fost nevoie de Reformă și de Martin Luther. Creștinii trebuia să se întoarcă la Scriptură. Sola Scriptura. Aveau nevoie de traduceri bune. Și s-au făcut. În 1921 apare traducerea făcută de Dumitru Cornilescu. Apoi, dupa 1990 cea a GBV-ului sau Biblia cu triunghi, Biblia de Studiu Inductiv, Thompson, NTR de Sabou și Silviu Tătu, Biblia Deschisă de Doru Motz din Arad, stabilit în SUA. Dintre toate însă, rămâne cea a lui Cornilescu.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea