Credincioşii creştini recunosc în Sfânta Treime pe Cel care i-a creat după ”chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Altfel spus, este de datoria fiecărui om să asculte şi să împlinească poruncile şi orânduirile lui Dumnezeu în ceea ce priveşte închinarea, rugăciunea şi slujirea Lui; iar pentru a nu lăsa loc de interpretări omeneşti, Dumnezeu Însuşi porunceşte ”Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exod 20:2, 3).
Dar să nu uităm că Dumnezeu respectă liberul arbitru. Dumnezeu nu impune închinarea, ci spune „Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26).
Rugăciunile sunt pe buzele tuturor oamenilor evlavioşi (Psalmul 32:6) atât în Vechiul Testament – patriarhi, profeţi, lideri politici, etc. – cât şi în Noul Testament dar şi în zilele noastre, unde toţi credincioşii trebuie să se roage (Efeseni 6:18; Coloseni 4:2; 1 Tesaloniceni 5:17).
Scriptura ne învaţă să fim statornici în rugăciune pentru a primi ajutor şi har la vreme de nevoie ”Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui” (Psalmul 34:6), putere de a depăşi instabilitatea şi nesiguranţa cotidiană, energie atunci când suntem istoviţi şi slăbiţi în urma suferinţei trupeşti sau spirituale şi reîmprospătarea abilităţii de a trăi prin credinţă, de a merge cu hotarâre înainte chiar dacă răspunsul Domnului la rugăciunile noastre întârzie sau chiar dacă la unele dintre ele nu primim nici un răspuns. Dumnezeu este suveran şi în controlul tuturor lucrurilor, iar nouă, credincioşilor, ni s-a dat dreptul să cunoaştem în parte.
Fără a ne pierde curajul noi trebuie să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt în această viaţă pentru că promisiunea Domnului este că va fi cu noi în toate zilele (Matei 28:20), un ajutor constant care nu lipseşte niciodată în nevoi. Deci credincioşii Noului Testament trebuie să se roage pentru ca să fie binecuvântaţi ei şi cei din familiile lor şi protecţia divină să fie peste ei, ”Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;” (Psalmul 91:11), pentru ca cei nemântuiţi din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă să primească adevărul Evangheliei lui Isus Hristos ” În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele Apostolilor 4:12).
Ca şi credincioşi al lui Isus Cristos, noi ar trebui să ne dedicăm cu intensitate rugăciunii şi să fim veghetori din punct de vedere spiritual la lucrurile care ar putea să ne abată de la acestă practică. Cel rău şi slăbiciunea naturii noastre umane vor încerca să ne facă să neglijăm această poruncă. Prin urmare, este de datoria noastră să ne disciplinăm în acestă lucrare, pentru că numai aşa putem respinge ispitele şi putem fi biruitori împotriva plăcerilor lumii acesteia.
De ce trebuie să ne rugăm? Pentru că Însuşi Domnul Isus Cristos s-a rugat şi continuă să se roage pentru noi toţi (Ioan 17), pentru că Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi (Romani 8:26), pentru că altfel nu putem. Amin.
Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Râmnicu Vâlcea