Când descoperi că ai o boală, este important să te întrebi: „Este grav?” Este şi mai important să-ţi pui acesta întrebare când este vorba despre boala spirituală a păcatului. Mulţi oameni admit cu o indiferenţă veselă că sunt păcătoşi, pentru că nu au nici o idee ce înseamnă aceasta. Ei consideră „ca fiind ceva omenesc”, şi se adăpostesc în spatele faptului că „fiecare face aşa”. Dar prin aceste afirmaţii ei încearcă să fugă de adevărata problemă: este păcatul ceva grav? Iată câteva lucruri pe care Biblia le spune despre tine că eşti un păcătos.
Eşti degradat. Aceasta nu înseamnă că eşti atât de rău cum cineva poate fi, nici că păcătuieşti tot timpul în toate felurile posibile. Nu înseamnă nici că nu poţi distinge între ce este bine şi ce este rău sau că nu faci lucruri care sunt plăcute sau de ajutor. Dar înseamnă că păcatul a invadat fiecare parte a naturii şi personalităţii tale – mintea, voinţa, sentimentele, conştiinţa, dispoziţia şi imaginaţia ta. „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea.” Rădăcina problemei tale nu este ceea ce faci ci ceea ce eşti! Păcătuieşti pentru că eşti un păcătos.
Tu eşti corupt. La acest capitol Biblia nu ascunde adevărul când spune: „Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia”. Este de observat că acesta listă include gânduri, vorbe şi acţiuni. Aceasta arată că în faţa lui Dumnezeu tot păcatul este la fel de serios. Unii oameni îşi limitează ideea lor despre păcat la lucruri ca uciderea, adulterul şi hoţia, dar Biblia arată clar că nu avem dreptul să gândim despre păcat în felul acesta. Păcat este orice nu atinge standardul perfect al lui Dumnezeu. Orice spunem, gândim sau facem şi nu este făcut perfect din punctul de vedere al lui Dumnezeu, este păcat. Poţi răspunde acum la următoarea întrebare: „Cine poate zice: „Mi-am păstrat inima, sunt curat de păcatul meu?” Poţi tu? Dacă nu, eşti corupt.
Tu eşti sfidător. Biblia ne învaţă că „păcatul este fărădelege”, o răzvrătire deliberată împotriva autorităţii şi legii lui Dumnezeu. Nici o lege civilă nu te forţează să minţi, să înşeli, să ai gânduri necurate sau să păcătuieşti în alt fel. Tu alegi să păcătuieşti. Tu alegi să calci legea sfântă a lui Dumnezeu. Tu nu-L asculţi în mod deliberat şi aceasta este un lucru serios pentru că „Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care se mânie în orice vreme.” Dumnezeu nu poate să fie niciodată „uşor”, referitor la păcat, şi tu poţi fi sigur că nici un păcat nu va rămânea nepedepsit.
O mică parte a pedepsei lui Dumnezeu pentru păcat vine în viaţa aceasta (deşi noi nu o recunoaştem). Dar pedeapsa finală va fi primită după moarte când, în Ziua Judecăţii, „fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”
John Blanchard