„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt , a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt : Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să inviorez duhurile smerite si să îmbărbătez inimile zdrobite.” – Isaia 57:15
Dumnezeu vorbea prin proorocul Isaia seminţiei lui Iuda în cap. 57:1 „ piere cel neprihănit şi nimanui nu îi pasă” …Îi mustră pe evrei pentru păcatele lor, pentru păcatul idolatriei. Le spune că toţi idolii la care se inchină ei îi va lua vântul (v 13). Dar cel ce se încrede în Mine va mosteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt. În v. 14 le spune să croiască drum, să pregătească calea, să dea la o parte orice piedică din calea poporului. De ce ? Pentru că Cel Preaînalt are o locuintă veşnică, este un Dumnezeu sfânt, dar este cu omul zdrobit şi smerit. El înviorează duhurile smerite, îmbărbătează inimile zdrobite. (v.15) Privind în istorie, cu adevărat Dumnezeu a fost cu omul smerit si cu omul cu inima zdrobită si mâhnită. David a fost un om smerit şi de multe ori a avut inima zdrobită. În Psalmul 34:18,19, el scrie : „ Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cei fără prihană, dar Domnul îi scapă totdeauna din ea”. În Psalmul 51:17, tot David scrie „jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită”.
Domnul îmi spune in această zi că El este un Dumnezeu sfânt, veşnic, este cu omul smerit şi cu cel cu inima zdrobită. Privind în viata mea, de multe ori inima mi-a fost mâhnită, uneori zdrobită. Dar Domnul m-a înviorat prin cuvântul Lui. El îmi spune că este cu omul smerit. Domnul Isus mă îndeamnă să învăţ de la El ce înseamnă a umbla smerit „…Învăţati de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, si veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29) . Apostolul Pavel le spunea celor din Filipi despre Domnul Isus „La înfătişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.” Dumnezeu stă împotriva celor mândrii, dar celor smeriţi le dă har. Apostolul Petru ne îndeamnă : „smeriti-vă, dar sub mâna tare a lui Dumnezeu , pentru ca la vremea Lui, el să vă înalţe” (1 Petru 5:7 ), (Filipeni 2 :8). El este şi un Dumnezeu sfânt şi mă învaţă şi pe mine să umblu în sfintenie, să urmăresc pacea şi sfintirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu .(Evrei 12:14)
În concluzie, Dumnezeul cel sfânt este alături de omul smerit si de cel care are o inimă zdrobită.
Doamne Tată, Îţi mulţumesc că atunci când m-am smerit înaintea Ta, Tu m-ai înăltat. Atunci când inima mea a fost rănită, Tu m-ai înviorat. Ajută-mă, Te rog, să Îţi fiu recunoscător si să umblu smerit cu Tine pe acest pământ.
Mugurel Ștefan, Biserica Creștină Baptistă ,,Speranța” din Râmnicu Vâlcea