„…şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” – Matei 6:13a
„Atunci când vorbim de cel rău, nu trebuie să privim spre vecin, ci în propria noastră ogradă”, spunea Olivier Clement.
După ce o persoană alege să renunţe la starea păcătoasă în care a trăit şi se converteşte de la necredinţă la credinţa în Isus Hristos, cel rău încearcă să-l ademenească pe credincios pentru a-l face să părăsească calea supunerii faţă de Dumnezeu. Puterea celui rău nu dispare, ci, dimpotrivă, continuă ca o ameninţare permanentă asupra credinciosului. De aceea suntem îndemnaţi să veghem, ca să nu cădem în ispită; pentru că „duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41) iar în rugăciunile noastre trebuie să chemăm autoritatea lui Dumnezeu peste noi şi peste cei dragi ai noştri pentru ca să putem respinge toate amăgirile Ispititorului.
Domnul Isus Hristos Însuşi se roagă pentru toţi credincioşii Săi ca aceştia să nu-şi piardă credinţa adevărată (Luca 22:32a) şi le promite har şi ajutor divin pentru a rezista păcatului şi forţelor spirituale ale răutăţii (1 Corinteni 10:13
Noi, credincioşii creştini, trebuie să urâm răul (Psalmul 97:10) şi să ne rugăm ca Satana cu adepţii săi să fie învinşi şi reduşi la tăcere.
De asemenea, trebuie să iubim ceea ce iubeşte Dumnezeu şi să-I mulţumim pentru că dragostea Lui încă se manifestă și prin faptul că El dă oamenilor șanse să se pocăiască (2 Petru 3:9), să se lase de rău şi să facă binele. Amin.
Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Rm. Vâlcea