„Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” – 1 Ioan 3:22
Apostolul Ioan ne învaţă că o viaţă de rugăciune autentică depinde de ascultarea noastră de Dumnezeu, de păzirea poruncilor divine, de implicarea personală în ceea ce este plăcut înaintea Lui. Când ne arătăm iubirea faţă de Dumnezeu (Ioan 14:21) şi preocuparea sinceră pentru a trăi după placul Domnului (1 Tesaloniceni 4:1), Dumnezeu deschide cerul pentru ca binecuvântările Lui să intre în vieţile noastre.
El ne trimite ajutor din locaşul Său cel Sfânt (Psalmul 20) materializat prin răspunsuri la rugăciunile noastre, prin ocrotirea permanentă, prin călăuzirea pe care o primim pentru a putea ajunge la dobândirea idealurilor Lui pentru noi împlinind poruncile Lui „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” (Marcu 12:30-31)
După cum bine ştim există şi piedici în calea răspunsurilor la rugăciune atunci când angajamentul nostru faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său este făţarnic (Proverbe 28:9), atunci când nu ne-am mărturisit păcatele (Isaia 59:2), atunci când cerem cu gând să risipim (Iacov 4:3), etc.
De ce la unele rugăciuni primim răspuns iar la altele nu primim răspuns nu ştim, numai Dumnezeu ştie, dar mă întreb… atunci când Dumnezeu tace nu este şi acesta un răspuns?
Mă rog Dumnezeului Suveran să nu nesocotim felul cum ne răspunde la rugăciuni (Iov 33:14), ci experienţa şi realitatea prezenţei Lui în viaţa noastră de rugăciune să vină dintr-o slujire loială faţă de El şi astfel să căpătăm abilitatea de a trece prin orice încercare chiar şi atunci când răspunsurile la rugăciuni întârzie. Amin
Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Rm. Vâlcea