„În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.” (Faptele Ap. 2:1) „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Ap. 2:38). „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Faptele Ap. 41-42)
În Vechiul Testament Cincizecimea era a doua mare sărbătoare iudaică. În esenţa ei sărbătoarea era legată de seceriş când cele dintâi roade ale recoltei erau puse înaintea lui Dumnezeu în semn de mulţumire (Lev. 23:17). Evenimentul se mai numea şi „sărbătoarea celor dintâi roade” (Num. 28:26) sau „sărbătoarea săptămânilor” (Deut. 16:10). Ziua Cincizecimii era aşezată în calendar la exact cincizeci de zile după Paşte.
În Noul Testament Cincizecimea semnifică ziua de naştere a Bisericii lui Hristos şi începutul secerişului spiritual al lui Dumnezeu. În urmă cu aproximativ 2000 de ani, de ziua Cincizecimii, Duhul Sfânt se pogoară peste apostoli manifestându-se vizibil (Faptele Ap. 2:2-4). Ucenicii au fost îmbrăcaţi cu putere de sus care i-a făcut capabili să mărturisească pe Hristos, să dovedească pe cei păcătoşi vinovaţi şi să-i întoarcă de la pierzare la mântuirea în Isus.
Noi ca şi credincioşii ai lui Hristos avem o mare responsabilitate în a stărui în învăţătura apostolilor trăind în smerenie şi fiind preocupaţi de puritatea Bisericii. De asemenea trebuie să dezvoltăm legătura frăţească care este vitală în creşterea spirituală şi numerică Bisericii iar în rugăciuni să cerem mai multă înţelepciune, descoperire şi cunoştinţă privind planurile lui Dumnezeu pentru mântuirea prezentă şi viitoare şi să experimentăm o abundentă putere a Duhului Sfânt în viaţa noastră.
Amin
Liliana Popa, Biserica Creştină Baptistă ”Speranţa”, Rm. Vâlcea