Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul” (Luca 1:46).
Acesta este limbajul Bibliei ebraice, aşa cum constată toţi comentatorii. Părinţii bisericeşti au tras de aici concluzia că Dumnezeul Vechiului Testament trebuie să fie unul şi acelaşi cu Dumnezeul Noului Testament. Putem însă să arătăm şi mai exact relaţia cu Vechiul Testament, căci de la început, cântarea Măriei se potriveşte foarte bine cu cântarea Anei din 1 Samuel 2:1-10. Este deci un cântec profetic, o rugăciune şi în nici un caz o chemare la revoltă. Şi alte fragmente din Biblie sunt înrudite cu Magnifiat-ul.
Putem compara de exemplu, versetul 46 cu Isaia 29:19: „Cei nenorociţi se vor bucura tot mai mult în Domnul, şi săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel”. Sau Psalmul 34:3: „Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii numele Lui!” ori Psalmul 35:9: „Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul se va veseli de mântuirea Lui”. Concluzia este la îndemână: tânăra Maria a trăit într-o atmosferă biblică.
Ca şi Timotei („din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea…”- 2 Timotei 3:15) a cunoscut şi ea desigur din copilărie afirmaţiile Sfintei Scripturi şi s-a rugat cu cuvintele psalmilor. Nu trebuie să ne minuneze atunci, că în această întâlnire cu Elisabeta, în mijocul întâmplărilor care i-au întărit credinţa, s-a rugat şi a cântat cu cuvinte tocmai din această Biblie.
Ne-am scufundat noi oare la fel de adânc în duhul Bibliei?
În cuvinte puţine în ebraică, sunt probabil numai trei cuvinte, Maria ne dă cheia pentru înţelegerea întregii cântări de laudă: Domnul este mare, nu un om oarecare! Nici ea însăşi! Prin aceasta, Maria pune capăt oricărei închinări la propria persoană. Ea rămâne un exemplu de credinţă. Dar rugăciunea adresată Mariei este greșită.
Mariei urmează să i se întâmple lucruri foarte importante. Unul din acestea este salutul. Cuvintele acestuia prezintă clar acest lucru. Primul cuvânt al salutului are dublu sens. În textul original se mai înţelege şi „Bucură-te!” Acest salut are însă o semnificaţie deosebită. Aşa se spune, de exemplu, în Ţefania 3:14:„Bucură-te… Domnul, împăratul lui Israel este în mijlocul tău.” Se are în vedere mântuirea escatologică.
Vom privi în următoarele zile la următoarele subiecte:
- Vizitatorul – Domnul Dumnezeu;
- Vizitaţii – poporul Său;
- Scopul vizitării – Răscumpărarea;
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Râmnicu Vâlcea