I. Speranța este în Cristos („căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de† osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!„ – 1 Tesaloniceni 1:3). Noi sperăm, nu datorită unei forțe pe care noi putem să o generăm, ci pentru că acum suntem siguri de ajutorul pe care poate să-l aducă Cristos.
II. Speranța este întemeiată pe Dumnezeu („Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi.„ – 1 Timotei 4:10), pentru că Dumnezeu este Dumnezeul speranței („Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!„ – Romani 15:13). Dumnezeu este Dumnezeul care dă speranța. Caracterul lui Dumnezeu, așa cum ni L-a descoperit Isus este temeiul final al întregii noastre speranțe.
III. Speranța își are privirea îndreptată spre Dumnezeu. Ea stă în fața lui Dumnezeu („şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.„ – Faptele 24:15; „care, prin El, sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, pentru ca credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.” – 1 Petru 1:21; „Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor.„ – 1 Petru 3:5; „Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie zi şi noapte în cereri şi rugăciuni.„ – 1 Timotei 5:5). Credinciosul este omul speranței pentru că el își are ochii ațintiți asupra lui Dumnezeu. Augustin i-a spus unui om nenorocit care nu se gândea la nimic altceva decât la păcatele lui: „Abate-ți privirea de la tine și ațintește-o spre Dumnezeu.” Privirea ațintită spre Dumnezeu este secretul speranței creștine.
Speranța creștină nu este doar speranța tremurătoare, ezitantă cu privire la adeverirea promisiunilor lui Dumnezeu. Ea este așteptarea încrezătoare că ele nu pot să fie decât adevărate.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea