I. Speranța este în Cristos („căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de† osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!„ – 1 Tesaloniceni 1:3). Noi sperăm, nu datorită unei forțe pe care noi putem să o generăm, ci pentru că acum suntem … [Read more…]
I. Speranța aduce mângâiere și întărire în orice lucru și cuvânt bun („Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde, să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!„ – 2 Tesaloniceni 2:16). Însăși … [Read more…]
I. Speranța este produsul experienței („răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.” – Romani 5:4). Este posibil ca experiența și încercările vieții să-l împingă pe necredincios la disperare. Credinciosul are o speranță cu ajutorul căreia el vede toate lucrurile și care devin din ce în ce mai strălucitoare. II. Speranța este produsul … [Read more…]
Speranța sau nădejdea se află în raport de sinonimie în limba română. Ele exprimă un sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni. În viața de credință dezideratul credinciosului este rezolvarea problemei mântuirii și a petrecerii veșnice în locul pregătit de Domnul Isus. În originalul Noului Testament este folosit cuvântul „elpis” care înseamnă „speranță”, … [Read more…]
„Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi … [Read more…]